Libera

Am inchis usa. Am aruncat gunoiul. Dintr-o data viata mi se pare altfel. De luni de zile dorm. Am refuzat sa ma vad cu oameni, sa ies din casa, sa scriu, sa citesc, sa ma uit la stiri. Nu mai stiu daca este razboi in Irak, cine unde este presedinte, daca s-a descoperit un leac pentru Sida. Nu mai stiu nimic. In fiecare zi las un plic la usa, cineva vine si il ia. Peste cateva ore in bate usor in geam si eu stiu ca pachetele mele cu mancare au sosit. Regimul pe care il tin este gandit de un nutritionist, nu imi bat joc de mine Am reusit sa nu mai sparg nimic in casa. Lipsa drogurilor ma facea extrem de nervoasa. Am distrus cam tot ce se putea distruge, toate obiectele de sticla. Geamurile imi sunt acoperite cu autocolant de vitraliu, gratiile sunt sudate, nu am nevoie de lumina multa. Din contra, semi-intunericul ma ajuta. Nu am rupt nici o carte, nu am stricat nimic ce nu se poate inlocui. Cred ca port un respect anume cartilor. Nu imi este dor de telefon, de laptop, de televizor. M-am inchis intr-o casa pe care am distrus-o pentru a ma salva de mine insami. Nici nu mai stiu cum arata casa mea inainte. Vag imi amintesc de prietenii care veneau si cu care se intindeau mese. Imi aduc aminte rasetele unor fetite. Apoi totul dispare intr-un fum gros. Si mai este el. Imi aduc aminte de el razand.
Sunt singura. Am strans fiecare leu intr-un plic verde, am ascuns plicul si am trait cum am vrut pana la o data pe care o stabilisem. In ziua Z mi-am mutat lucrurile, mi-am scos cartela din telefon, i-am anuntat pe ai mei ca plec din tara, am schimbat yala, numele de pe usa de la intrare, am dat laptopul, tv, combina muzicala, cd-urile unei bune prietene. Am dat tot ce ma putea conecta cu lumea. Le-am spus ca nu vreau sa las nimic in casa, o sa plec o vreme iar chiriasii mei sunt din nu stiu ce secta si oricum isi vor aduce lucrurile lor. Mi-am luat concediu fara plata de la agentie. Lui nu i-am spus decat ca am pe altcineva. M-am gandit ca este cel mai sanatos sa il mint asa. Sa creada ceva rau despre mine. Poate am vrut ca el sa ma urasca pentru a mi-l scoate mai usor din minte.
Ce am pastrat cu mine? Cateva carti de care nu m-am atins. Ipodul cu 80 de giga de muzica aleasa pe spranceana, haine de bumbac destule astfel incat sa nu fiu nevoita sa spal prea des. Incarcator de Ipod..si inca ceva nimicuri necesare. Sunt inchisa in propria mea puscarie. Nu simt nevoia sa fumez, sa beau. Nu mai simt nevoia. De cate ori am vrut ceva, am spart si distrus. Durerile de cap au fost cele mai grave experiente. Imi legam doi pui de perna in jurul capului cu o pereche de strampi de bumbac si ma izbeam de peretii holului pana lesinam. Cand ma trezeam nu ma mai durea nimic.
Celalat nu a intrebat nimic, niciodata. L-am cunoscut intamplator si i-am spus ca as avea nevoie de un ajutor. Am o matusa nebuna, antisociala. Va locui la mine in casa, nu vrea sa vada pe nimeni dar va avea nevoie de cineva care sa ii faca diverse cumparaturi. I-am spus ca va primi bani pentru acest serviciu si o lista de care trebuie sa se tina. Acea lista va trebui respectata cu mici mentiuni. Orice se poate cumpara din lista mai putin alcool, tigari, iarba. Indiferent de cate ori se vor fi gasit scrise aceste lucruri pe lista. Si inca o rugaminte aveam. Sa nu se depaseasca niciodata cantitatile de produs solicitat. Totul era foarte clar si el a acceptat razand si crezand ca este o gluma. Oare a stiut ca eu sunt matusa cea nebuna?! In pachete a strecurat mereu cate ceva..o mostra de parfum abia iesit pe piata, o cutie mica de crema..Hm..Nu stiu ce sa cred.
Cat am dormit? Nu stiu. Nu am ceas, nu am calendar, nu am notat nimic. Stiu ca ziua Z a fost inceputul si mai stiu ca nu sunt gata sa ies din casa. Nu sunt gata sa imi scot ochelarii de soare pe care ii port pentru ca mi se pare ca trebuie sa fiu fancy chiar daca nu ma vede nimeni. Ma trezesc in fiecare dimineata la ora 8.00. Imi fac un dus, ma spal pe dinti. Folosesc numai produse cu un continut chimic scazut, pasta de dinti pe baza de plante, sapunuri hand made sau de copii. Beau un ceai si manac un corn cu unt. Ma imbrac intr-un tricou, imi pun pantalonii de treining si ma urc pe bicicleta. Timp de 30 de minute pedalez cu castile in urechi. Cobor de pe bicicleta si ma urc pe steper. 10 minute. Cand ma simt lenesa nu servesc bicicleta, alerg putin pe banda. Dormitorul meu este o mica sala de sport. Asta fac de fapt cand nu dorm. Alerg. In 10 metrii patrati alerg cat pot. Apoi cad lata. Mananc fructe si legume. Beau lapte cu cacao si rar cafea. Fac bai multe si imi dau cu creme. Imi fac masti si cineva ar crede ca ma alint de luni de zile. Nu este asa. Imi revin. Incerc sa aduc inapoi ceea ce am distrus cu buna stiinta. Am slabit mult si totusi ma simt bine. Inainte sa intru in casa mi-am facut analizele. Nu eram ok. Nu am fost un om slab, ma uitam la filme cu drogati si radeam. Cum puteau sa fie atat de slabi? Eu nu ma vedeam asa. Eu ma drogam for fun. Si pentru ca aveam cu ce. Si aveam cu cine. Cand mi-am dat seama ca este grav? Cand am murit.
Caci am murit in seara aia. Poate si el a fost drogul meu. Am incercat sa il inlocuiesc. Substitutele chimice nu au putut concura cu el. Oricata iarba am fumat, oricata cocaina am prizat, nimic nu se compara cu senzatia pe care o traiam cu el. Cu el am fost VIE.
Nu vreau sa ies din casa. Nu este nimic afara care sa ma astepte. Cu ai mei comunic destul de civilizat. La o perioada de timp le trimit vesti de prin Africa. Am un prieten care le trimite scrisori scrise de mine. Datate corespunzator. Si cadouri. I-am rugat sa nu imi scrie, daca au ceva de transmis il pot suna pe acest prieten si el imi va comunica. Au inteles ca in Africa nu e ca la Paris. Nu imi este dor de nimeni. Cred ca sunt aici de doua luni. Poate mai mult?! Desi primesc bonurile pentru produsele care imi sunt cumparate, partea cu data este rupta pentru ca asa am cerut.
Nu am scris nimic pana azi. Nimic despre motivul disparitiei mele, nimic. Nu am avut pe ce sa scriu. Azi am gasit lipita sub pat o agenda. De agenda lipit cu scotch un creion si o ascutitoare pusa in capatul lui, la guma de sters. Candva demult eu am ascuns-o aici cred. Nu mai stiu cand. Nici nu stiu daca eu am ascuns-o. Este bine ca am pe ce sa scriu.
Nu sunt o biata drogata care s-a inchis in casa si care spera ca se va vindeca. Nici nu cred ca am fost cu adevarat o drogata. Sau am fost. Who carres?
Vreau sa ies in lume. De cand am inceput sa scriu si am timp sa gandesc cele ce s-au petrecut cu mine (plus ca punand pe hartie totul mi se pare ca si constientizez actiunile mele absurde) simt nevoia sa ies din casa. Sa vad oameni. Brusc m-a apucat un dor de mare. Toate zilele petrecute in casa cu mine insami m-au facut sa descopar asa de multe.
M-am urat. Apoi m-am iertat. Si am invatat sa ma iubesc. Simt ca am fost intr-o tabara de antrenament. Intr-o puscarie cu regim special. Nu am admis pana astazi ca el nu mai este. Stiu de ce am plecat din lume. Ca sa nu fiu singura intre ei. Sa fiu singura eu cu mine. Mi-am facut de cap. Aveam nevoie de o pauza. Am fumat si mi-am baut mintile, mi-am batut joc de mine si nu mi-a pasat. Pentru ca daca el nu mai era, nimic nu mai era. Apoi am inteles ca ma foloseam de asa zisa lui plecare ca sa imi fac rau. Sa ma pedepsesc pentru ca el nu m-a ales pe mine, ca nu m-a iubit pe mine. Ca nu am fost destul de buna pentru el. Am crezut ca daca o sa ma vada jos de tot o sa vina inapoi. Apoi am crezut ca daca ma vede sus de tot o sa fie mandru de mine. Si o sa vina inapoi..Apoi, nu a mai contat ce credea el. Eram atat de jos incat nu ma mai vedeam nici eu insami.
Ma ridic acum. Oare as putea sa ies din casa maine? Sa las in plic o nota prin care sa il rog pe comis-voiajorul meu sa imi cumpere ceva de imbracat, o pereche de pantofi sport. Mint. Sunt in casa de multa vreme. Am vazut frunzele inverzindu-se si apoi plutind galbene. Cine sunt? Ce am facut cu mine? Ma simt bine. Nu am vorbit de atata vreme cu cineva. Nu stiu cum mai suna vocea mea cand vorbesc cu altcineva. Stiu insa cat de rau cant, caci ma aud urland cand sunt pe bicicleta si am castile in urechi.
De cand stau in casa?! Cate luni sa fie deci? Ce conteaza! De ce scriu? Maine ies din casa. Vreau sa ies sa alerg. Vreau sa imi fie frig. Vreau sa merg pe strada fara sa imi fie frica de oameni. Nu vreau sa il mai vad in fiecare barbat pe langa care trec. Oare m-am vindecat de el ? Oare m-am vindecat de mine ?
Ce am realizat dupa lunile astea ? Nu mai fumez. Nu mai beau, nu ma mai droghez. Nu am facut sex, am mancat foarte sanatos, am facut mult sport. M-am ingrijit de mine fizic. Nu am lucrat deloc la mintea mea. M-am neglijat emotional.
Nu a trecut nici o clipa fara sa ma gandesc la el. Am conversat in gand cu el, am visat cu el, despre el.
Am murit candva. Cand sangele mi-a tasnit din gingii si ochii mei au vazut mii de cercuri. Cand am cazut in baia cu faianta albastra si am lasat dare de sange cu urmele mainilor mele, de sus pana jos. Cand trupul meu se zbatea in spasme si prosoape ude ma acopereau. Am murit cand in gura mea era bagata o curea de piele si cineva imi dadea palme. Am murit si am inviat.
Am inviat dupa ce “M-am renascut”. Sunt altcineva azi daca inca scriu despre el? Nu ma simt mai puternica. Ma simt alta. Ma uit in oglinda. Nu e chiar o oglinda, este un compact disc, de fapt partea lui inscriptibila. L-am scos dintr-o rama, este un premiu. Ma studiez si ma mir ca nu gasesc o fatza incercanata. Ba din contra. Mi-era dor de mine. Stiu ca am parul lung si matasos caci mi-l vad, dar despre chip nimic nu mai stiam. Sunt ok. Am o culoare frumoasa. Ma simt bine. Sanatoasa. Nu m-a durut nimic de catava vreme. Am slabit si am o alura placuta, ma studiez cu compact discul si imi vine sa rad. Oare sunt gata sa ies din casa asta? Sunt gata sa vad oameni?
Devin lasa acum la final. Daca nu este acesta finalul? Maine voi aseza banii in plic. Nu voi mai pune plicul sub pres, ci il voi astepta pe acel domn sa ajunga. O sa deschid usa si il voi invita in casa. Fac putina ordine. Deschid geamurile, o sa smulg autocolantul. O sa il rog sa imi cumpere ceva frumos de imbracat. O sa ies cu ochelarii de soare pe nas. Sau mai bine fara. Ma doare capul de la lumina, cred ca mai bine cu ei. Vreau un palton negru, o pereche de cisme inalte, pantaloni negri. Vreau o palarie si o geanta mare. Vreau sa imi dau cu parfum.
Nu vreau sa mai dorm pana maine. Ma simt puternica si revolutionara. Simt ca totul are un sens din nou.
I-am deschis usa si a inceput sa rada.
- Ma tii minte? l-am intrebat. A intrat cu pungile de carton in brate. Mi-a luat capul intre mainile lui si m-a sarutat pe frunte. Apropierea asta brusca m-a speriat. Nu m-a atins nimeni de multa vreme. Nu asa.
- Am asteptat sa iti vina mintea la cap, mi-a spus calm.
L-am privit curioasa si m-am facut ca nu pricep.
- Despre ce vorbesti?
Liniste.
- Ia un loc. Vrei un ceai? Vrei cafea?
- Miroase frumos la tine in casa. Tu mirosi frumos. Exact cum ma asteptam.
Ii aduc ceaiul si ma uit la el cu interes. “Cine este acest barbat?” Cred ca eram beata cand am vorbit cu el despre afacerea cu matusa. Il studiez si imi dau seama ca stie totul depsre mine. Stie in ce zi imi vine ciclul, stie cu ce sapun ma spal, stie cat mananc si ce mananc. Ma stie ca si cum i-as fi pacient.

- Ce vrei de la mine ? il intreb si ma asez cuminte pe covor.
- Nimic. Te-am asteptat. Ti-am spus. Nu mai tii minte nimic?
- Ce vrei sa spui? Cum adica m-ai asteptat?
Rade si se aseaza langa mine.
- Arati bine. Esti frumoasa si stralucesti cumva. Tu m-ai ales, mai stii nu?
- Nu. Stiu ca am avut niste prieteni comuni. Si ca pareai de incredere. Stiu ca ai acceptat sa lucrezi pentru mine. Matusa mea de fapt.
Rade si ma priveste cu blandete.
Ma uit la el si stiu ca este barbatul cu care o sa ies pe strada azi. S-a ridicat si a scos totul din pungi. A cumparat exact ce trebuie. Azi ma voi simti ca o debutanta la primul ei bal. Cu el langa mine. Fara sa il stiu, fara sa imi pese cine este sau ce cauta acolo.
- Pune astea pe tine. Vrei sa mai faci un dus? Sau ai deja facut, ma intreaba chicotind.
- Am facut.
Iau hainele si ma duc spre dormitor.
- O sa mergi cu mine azi? Peste tot? Il intreb de sus, ca si cand nu ar conta daca merge cu mine sau nu.
- Merg. Azi o sa fiu cu tine si o sa te las sa vorbesti. Mai vorbesti asa mult? Ca pe vremuri?
- Nu stiu. Nu am vorbit de mult cu cineva.
- Stiu. De exact 9 luni esti in casa. De pe 18 martie, ca sa fiu precis.
- Cum 9 luni?! M-am asezat si am simtit ca lacrimile mi se opresc in gat. Cum 9 luni??
- Nu te panica.
Sunt imbracata si merg teleghidata spre usa. S-a ridicat si el. Cred ca am o fata ciudata pentru ca il simt usor speriat.
- Hai, mergi. E frig azi. Dar esti libera. Simti?
Ma ia de mana si dupa mult timp nu imi mai este frica. Nu imi este frica de nimic. Am langa mine un barbat despre care nu stiu nimic. Ma trage dupa el pe strada si eu ma las dusa de val si nu imi pasa.
Aerul rece imi inunda plamanii si simt nevoia sa tusesc. Ne oprim, ma priveste si din nou, la fel ca la venire ma saruta pe frunte.
- Mica mea nebuna este libera. Mi-ai lipsit..tare.

Inchid ochii si filmul vietii mi se deruleaza rapid. Vad barul in care beam si dansam pe mese. Sunt in baie, prizez, fumez, am un pahar de Jack pe toaleta. Rad si simt ca lumea este a mea. Un tip ma saruta si pentru ca am ochii inchisi nu imi pasa cine este. Ies si il vad pe al meu dansand cu altcineva .Simt cum mi se umple gura de sange. Cad pe bratele cuiva care ma aseaza pe o toaleta si ma acopera cu prosoape ude si reci. Ma ridica in brate si ma duce la masina. Imi aduc aminte cum ii spun ca am o matusa. Ma priveste perplex si imi spune ca nu am nici o matusa dar ca face orice vreau eu. Sunt goala pe jos in casa mea, imi freaca corpul cu otet balsamic si eu tip si il lovesc cu picioarele. Urlu cum il urasc si ii spun ca vreau sa plec si sa scap de el si de lumea lui. Ma lasa sa dau in el cat pot de tare.
Blanck.
A doua zi am sudat grilajele. Am dat tot. El a venit dupa plic asa cum am stabilit. Mi-am prajit creierul cu buna stiinta. De asta l-am uitat. I-am uitat chipul, vocea. Am visat pe cineva despre care nu stiam nimic.
M-am asezat pe o bordura si l-am lasat sa se indeparteze. Cum as fi putut sa il uit vreodata? Ce s-a intmplat cu mine in noaptea aia ?
- Cum te cheama de fapt ? il intreb cu ochii cu care il vad pentru prima oara.
- Nu conteaza. O sa iti aduci aminte intr-o zi tot. Spune-mi Noah. Sau cum vrei tu.
- Noah. Eu sunt ..Allie. Stii, nu?
Rade de mine.
- Da stiu.

Ma uit la noi doi intr-o vitrina si stiu. Sunt bine. Simt ca lunile astea au trecut cu un rost. Ma uit la el si imi aduc aminte de cineva drag mie. Ma uit la mine si descopar pe altcineva. Ne sta bine impreuna.
- Nu vreau sa dorm noaptea asta. Vreau sa mergem pe jos, in parc, vreau sa alerg, sa ma plimb pe strazi.
- Mergem. Facem ce vrei tu.
- Sunt libera, nu-i asa?
Ma strange de mana si acum stiu totul. Intr-o privire de-a lui imi vad toate esecurile. Il vad si pe el intr-un gand de-al meu. Asteptandu-ma.