Ninsoare in Paris

Ninge cu fulgi mari si desi. Abia se crapa de ziua iar lumina alba si cruda de neoane din aeroport ma face de fiecare data sa sufar aproape fizic. Am zburat toata noaptea si n-am putut dormi. Ca de obicei. Am un gol in stomac si as fuma o tigara dar n-am mai fumat de mai bine de un an si nu cred ca mai sunt obisnuita. E aglomeratie, desi atit de devreme, aud susur de voci in jurul meu, nu inteleg nimic, nu vorbesc franceza aproape deloc. Caut cu privirea o fata cunoscuta, sau macar prietenoasa. Sunt foarte obosita. Si totusi imi bate inima atit de clar ca pot s-o simt in piept cum tresare. O aud in git.
Trag aer in piept, imi pun geanta pe umar si ma las purtata de semnele luminoase, mai mult ghicesc calea catre aer curat. Ajung in fatza usilor glisante si ma opresc, privesc in jur ca-n vis si ma loveste brusc gindul ca nu mai sunt la fel. Simt nevoia dureroasa de a ma privi acum in oglinda, de a ma linisti privind o fatza cunoscuta. Dar nu sunt oglinzi iar geamurile sunt aburite. Sunt aici, imi spun, la un ocean distanta de casa si de ceea ce-mi tine de cald, sunt in cautarea mea, cea care eram acum 5 ani. Sa privesc in ochii cuiva si sa sper ca inca mai sunt acolo. De ce? Nu are importanta, imi spun, nu mai are importanta acum. Sunt aici deja. Caut un barbat pe care l-am pierdut demult. Aici, la jumatate de drum, am sa-l gasesc.
Sunt aici, singura, cautind un om care nu e al meu, desi poate fi, desi va fi.. chiar si daca doar pentru putin.
Vad totul cu incetinitorul ca-ntr-un film, miscarea ma fascineaza si ma oboseste, vad aburi iesind din gura unui barbat de dincolo de geam, geanta il trage putin in jos, e obosit, probabil schimbarea de fus orar, priveste ingrijorat in jur, parca e in cautarea cuiva.. care nu mai vine. Linga mine o femeie imi zimbeste, cu miinile in poala. Seamana un pic cu bunica-mea si asta imi da un sentiment de liniste, e semn bun, cineva ma vegheaza discret.
Imi fac curaj, ma inchei la haina, imi pun caciula in cap, imi leg fularul si cind sunt complet pregatita ma indrept catre usa. Sunt afara, e inca aproape noapte, vibratia orasului care imi pare ca ne asteapta de 5 ani imi da fiori. Si ninge, ninge, e aproape cald, imi dau jos caciula si ma eliberez din strinsoarea fularului. Stau. Ma ninge. Astept. Nu stiu de cind. Si parca il vad venind, cu parul ondulat si plin de ninsoare, imi zimbeste si isi lipeste buzele de ale mele. Ma imbratiseaza si ma lipeste de geamul de sticla, care se abureste brusc. Miinile-i ma cauta si le simt fierbinti chiar si prin atitea paltoane si pulovare care ne despart. Ii simt emotia si as vrea sa-i spun atitea lucruri dar nu pot vorbi. Nu-i gasesc privirea si inainte sa-mi pierd cunostinta mai vad cerul care se deschide alb, alb..
Deschid ochii, aproape am atipit in picioare, in asteptare. Mi-e cald, am transpirat si nu stiu daca de emotie sau e pur si simplu prea cald pentru mine.
Ma sui intr-un taxi si dau adresa hotelului. Privesc pe geam, in timp ce masina se strecoara cu greu prin traficul tot mai dens, vad bagaje, oameni, imbratisari, fluturari de miini, si iar bagaje, masini, autobuze, taxiuri. Nu ma grabesc nicaieri. Acum nu mai are niciun rost sa ma grabesc, ma gindesc. Sunt deja aici.
O mina flutura deodata chiar in fatza. Si parul negru si lung luceste in lumina zapezii si pare un Fat-Frumos cu pielea foarte alba, aproape translucida. Nu are nimic cu el, nicio geanta, nicio valiza, o mina infipta in buzunar iar cealalta flutura dupa un taximetru. Il string pe taximetrist de umar si, fara voce, ii fac semn sa opreasca. Din nou lumea se misca foarte incet, cu citeva frame-uri pe minut, il vad cum zimbeste, nu ma vede inca dar zimbeste, schimbind-si greutatea de pe un picior pe altul. Cobor si ramin impietrita caci deodata mi se face frica. Cine e omul din fatza mea? Mai sunt cine eram cind ma iubea? Mai stim sa fim aceiasi?
Vad cum fluturarea de mina se fringe usor, ma priveste, ar vrea sa zica ceva dar e prea departe, intre noi sunt oameni si masini. Ride scurt, nu stiu daca e emotie sau sunt eu.. Se apropie si se opreste in fata mea. Mai ride o data scurt si parca ar vrea sa ma mingiie pe obraz. Dar se razgindeste. Se urca in masina si pornim din nou inaintind greoi prin trafic.
Stam unul linga altul pe bancheta din spate a taximetrului si ii simt parfumul si aproape ma atinge. Cu privirea ii caut miinile dar le are infundate in buzunarul la palton. Ma priveste si nu spune nimic. Dupa aproape un sfert de ora in care nu ne-am atins si nu ne-am vorbit intreb:
-Ce mai faci?
-Te doresc, zice aproape soptind.
-Aici?
-Sau unde vrei tu.
Ma surprind fericita, pentru ca nu i-am mai auzit r-ul graseiat de atit de multa vreme.
-Ti-e foame? Vrei sa mincam ceva cind ajungem, intreb intr-un final, mai mult ca sa nu tac..
-Poate mai incolo, raspinde privindu-ma intens.
Ma aplec catre el, pina aproape ii ating fatza, ii adulmec pielea si-i soptesc:
-As putea sa te sarut acum..
-Sa mai asteptam, spune, apasind fiecare cuvint. Daca te ating acum, chiar si cu marginea paltonului, nu cred ca mai ajungem nicaieri decit poate la politie pentru comportament indecent. Sa mai asteptam..
Are dreptate, imi spun, ma departez putin, numai atit incit sa nu ne atingem, nici macar din greseala. Ne privim doar. Dupa o vreme oprim in fata hotelului.
-Ma duc sa-mi iau ceva de baut, zice de indata ce intram si dispare in bar.
Ma opresc la front desk si ma inregistrez, apoi il urmez in bar si ma asez linga el, ii iau paharul din mina si beau o gura. Tare. Aproape am ametit. Mai iau o gura.
-Tu ce mai faci, ma intreaba privindu-ma cu un ochi inchis prin sticla paharului.
-Si eu la fel, zic scurt, de teama ca, daca nu ma grabesc, gindurile imi vor ramine nespuse.
Zimbeste. Ochii ii ard.
-Stiu.
Lasa paharul jos, se apleaca usor peste masa si imi mingiie delicat buzele. Ii sarut degetul cu care ma atinge. Ii aud gindurile vuind, singele alergindu-i prin tot corpul, de unde stau vad o vena zvicnind la timpla.
-Hai, zice luindu-ma de mina, sa mergem. Te-am asteptat destul.

Aloha, decembrie 2007

Amante

Cred ca m-am nascut sa fiu amanta cuiva. Stiu asta de cand aveam 5 ani si m-am indragostit de “iubitul”unui colege de la gradinita. Mi-am mutat scaunul langa al lui, i-am dat sa bea din ceaiul meu, am impartit cu el placinta cu mere. Apoi cand au venit parintii sa ne ia acasa, l-am luat de mana si m-am dus cu el la mama lui. Am stiut mereu ca este definitoriu sa te pui bine cu soacrele. Si totusi am urat notiunea de nevasta. Mama ne spunea de cand eram mici “Sa nu va maritati niciodata! Sa va pastrati indepententa, nu aveti nevoie de un certificat de casatorie pentru a tine langa voi un barbat. Sau ca sa faceti copii. Daca cumva ramaneti gravide, va cresc eu plozii. Voi trebuie sa traiti maxim. Asa cum eu nu am fost in stare.” Mama ne-a invatat sa fim cochete, ne-am epilat inainte de prima menstruatie, mergeam la coafor si aveam parte de cele mai indraznete frizuri, eram pensate si ni se faceau manichiura si pedichiura. In tot acest timp tata lucra si era cel care aducea bani in casa. Mama l-a urat intotdeauna. Noi eram o echipa, cele trei femei. El era inamicul, cel care nu intelegea nimic din magia relatiei noastre. Cand am implinit 16 ani am primit cadou fiecare cate o masina. Fiind gemene se impunea sa avem lucruri la fel, caci asa aveau si restul copiilor gemeni. Dar pentru ca noi eram biviteline mama a decis ca nimic nu trebuie sa fie la fel ca la restul lumii. Nu am fost niciodata imbracate la fel, mama a facut tot posibilul sa fim cat mai diferite. Masina mea era albastra, a sora-mi rosie. Ne-a introdus in societate la un bal, la fel ca si pentru restul debutantelor acest bal era cartea noastra de vizita. Tata habar nu avea unde plecam, ce facem, unde se duc banii. Desi parea o persoana liberala mama era o fiara. Ne batea pentru fiecare nota mica pe care o primeam la scoala, ne teroriza cu acele cursuri stupide de balet, modeling si bune maniere. Mama crestea doua viitoare amante. Am fost educate liber, am stiut totul despre sexualitatea noastra, nu am avut false pudori. Vacantele noastre erau majoritatea in colonii de nudisti, nu ne-a fost jena de corpul nostrum niciodata, poate si pentru ca am aratat mereu impecabil. Mama ne spunea ca cel mai mare pacat pentru o femeie este sa nu ii pese de ea. Nu exista nimic mai urat decat o femeie ne-pensata, ne-epilata sau Doamne Fereste cu oja sarita pe unghii. La 17 ani sora-mea a adus acasa primul barbat. Medic, casatorit. Inalt si frumos. La cunoscut in desele ei vizite la o clinica particulara. Unde desigur a dus-o mama pentur fictive boli si diverse investigatii. Tata era plecat din oras cu treaba, ca de obicei. Domnul doctor a fost invitat la cina apoi a ramas peste noapte la noi. Mama a rugat menajera sa le pregateasca patul in camera de oaspeti. Habar nu aveam ca exista o camera de oaspeti..Eu am dormit drept urmare in living si mama la noi in camera caci dormitorul parintilor nostri devenise camera de oaspeti. Si de sex. A doua dimineata la cafea s-a dezbatul dezvirginarea sora-mi. Cu detalii care o amuzau pe maica-mea copios. Eu taceam si ascultam. “Baga la cap!”. Domnul doctor avea 35 de ani, era casatorit si avea o fetita. Stiu asta pentru ca ne-am intalnit cu el si familia la o serbare campeneasca. Mama il invitase. O calea pe Corina. O invata ca dragostea nu are nici o legatura cu relatiile dintre doi oameni, ca sexul nu are legatura cu casnicia. Corina a plans zile intregi apoi s-a mutat de acasa. Cu domnul doctor, care a divortat de tanara lui sotia si a platit ani de zile pensie alimentara.“Baga la cap!” Mama a renegat-o pe Corina. L-a facut de ras pe medic la clinica, a facut un scandal monstrous. Corina a ramas insarcinata si a nascut doi baieti superbi. Eu am bagat la cap, asa cum m-a invatat mama. Ma masturbez de cand aveam 6 ani. Cumva cred ca femeile sunt precoce in comparatie cu barbatii, isi descopera mai repede organele sexuale si deci placerea. Desi Corina se culcase cu un barbat inaintea mea, ma indoiesc sincer ca stia la fel de multe despre sex in comparatie cu mine. Mergeam la o biblioteca unde am cunoscut cateva tinere, unele de o varsta cu mine, unele mai mari. Cineva a adus o carte care a circulat o vreme in grupul nostru de studenti. “Mica curtezana” - cartea care a deschis mintile noastre si care a facut subiectul de discutie in multe intalniri bahice. Ne vedeam noaptea, numai femei, acasa la Lola – fiica unei profesoare de pian, vesnic drogata. Nu stiu daca am urat barbatii doar pentru ca maica-mea mi-a spus sa tot “bag la cap”. Cert este ca fiind inconjurata de femei, am invatat sa iubesc femeile. Sexul cu o femeie nu presupunea dezvirginare. Maica-mea habar nu avea unde umblam, era convinsa ca sunt o mica prostituata, ca am tot felul de aventuri cu diversi profesori de la colegiu. Aveam aventuri, insa toate erau cu femei. Pana cand a aparut el. Era mic si indesat. Nu avea absolut nimic atragator si mi-am dat seama ca este cel mai potrivit pentru a il duce acasa si a o exaspera pe maica-mea. Am cochetat cu el, m-a invitat in oras apoi la el acasa. Era desigur casatorit, a doua oara deja. Avea 40 de ani, avea afacerea lui si era bine situat financiar. Insa era atat de mic, negru si pocit. Nu vedeam nimic in el. Femeile din viata mea erau superbe, inalte, suple, cu sani superbi, picioare impecabile, permanent epilate si cremuite. Aceasta aratare paroasa imi repugna, insa trebuia sa ii arat maica-mi ca am bagat la cap. Cumva imi era groaza sa ma gandesc ca el va fi primul meu barbat. Iubita mea din vremea aceea avea un frate superb, avea 17 ani si tineretea ii razbea prin fiecare por. Avea o piele de copil, fina. Era virgin desigur, retras, sensibil. Il banuiam ca ar fi homosexual si ne plimbam trupurile goale prin fata lui, amuzandu-ne de privirea lui socata. Sora-sa il lega de scaun cu esarfe de matasa si eu ii dansam in brate amuzandu-ma de erectia pe care i-o provocam. Il imbatam bine si apoi il dezbracam. Practic l-am violat, intr-o seara in care ea nu era acasa. Am luat o sticla de vin si am sunat la usa, imbracata intr-o haina lunga de blana, cu cizme inalte si goala pusca ca asa ne-a invatat mama , a zis ca asta este maximul de cucerire, sexualitate si indobitocire a barbatului.- Nu e acasa. Trebuia sa o suni inainte. Probabil ca este intr-unul din barurile voastre de lesbiene.- Nu pe ea vreau sa o vad. Pot sa intru?- Daca vrei…Vroiam. Il vroiam pe el. Am baut sticla de vin si am stat in fotoliu cu haina pe mine, mi-era firg si incepusem sa ma simt penibil incotosmanita asa. Am ascultat muzica si apoi m-am ridicat si am incuiat usa, lasand cheia in broasca. Am repetat jocul nostru “nevinovat”, l-am legat de fotoliu cu o esarfa de matase..Era gol si mirosea a lapte. M-am dezbracat si i-am dansat, apoi l-am lins pe tot corpul. Era la fel ca ea, iubita mea. Doar ca nu avea sanii ei. Si parul ei lung si matasos. Prima mea experienta sexuala cu un barbat a fost o.k. Poate ca in fapt nu am fost lesbiana cu adevarat niciodata. Poate doar experimentam. Si experimentul luase sfarsit. Imi placeau barbatii, dar nu toti. Imi placeau barbatii tineri, necopti. Cu pielea impecabila. Care nu fumau, nu beau si a caror transpiratie mirosea bine. L-am murdarit. Cand l-am eliberat m-a trantit pe covor si m-a iubit cu ura. Da, ma ura din tot sufletul. Ma ura si ma iubea. Stia ca nu va putea lupta pentru iubirea mea cu sora lui. Ma vor iubi si ma vor ura amandoi.Am ajuns acasa la Paros, la fel de goala pe sub haina de blana. Dusata si cremuita, aranjata asa cum m-a invatat mama. Ne dadea cu creme de cand eram mici, zicea ca o femeie trebuie sa miroasa bine, un suflet rau sau nefericit face corpul sa duhneasca si acel miros trebuie acoperit, ascuns sub parfumuri tari. M-a iubit brutal, gafaind si mirosind ciudat. A batran. A fumator, a “folosit”, poate putin a mucegai. Mi-era scarba de mine. L-am dus acasa a doua zi, mama l-a placut. Domnul era mai degraba potrivit pentru ea. Ne vedeam intr-un apartament cumparat pentru mine si pentru sex. A cumparat lenjerie, diverse consumabile pentru la baie, lumanari. I-am spus ca am o mare problema cu mirosurile, ca probabil are legatura cu o disfunctionalitate a ficatului. L-am dus la un salon si i-am epilat spatele, pieptul. Ar fi trecut prin toate durerile iadului numai sa imi fie pe plac, asa ca il chinuiam cu drag de cate ori aveam ocazia. Inventam tot felul de scuze penibile ca sa nu facem dragoste, ma coplesea cu daruri, ceream vacante, mai mult timp cu mine. L-am santajat si am savurat fiecare clipa. Cu mama am rupt orice legatura. Ii trimiteam bani ca sa ma lase in pace. Pentru ca Parosul imi facea toate poftele am inceput sa ma gandesc ca un singur amant nu este destul. Imi era dor de ea, de iubita mea cu sani superbi, imi era dor de aventurile noastre. Si imi era dor de el. De primul meu barbat, sensibilul frate. Primeam o suma de bani in fiecare luna, vindeam toate porcariile de cadouri pe care i le ceream maimutei. Stransesem o suma bunicica in cont si m-am decis ca este momentul sa merg mai departe. Eram amanta lui de 4 ani. Sensibilul frate avea acum 21 de ani, nu mai puteam fi pedepsita pentru viol, era major de acum.Am lasat un billet in apartamentul nostru prin care il anuntam pe Paros ca plec, ca totul s-a terminat. Am urcat in masina si am condus pana la casa ei. Si a lui. Luminile erau aprinse, am urcat si am ciocanit usor. Indiferent cine mi-ar fi raspuns era in regula. Aveam nevoie de unul dintre ei doi, oricare. Mi-am aprins o tigara si m-am asezat pe trepte, cu spatele la usa lor. Cineva a deschis usa si am simtit acel miros. Mirosul lor - de curat. Nu am intors capul, am stat si am asteptat.- Intra in casa. Nu sta acolo, o sa iti inghete fundul.Nu am dat nici o veste timp de patru ani. Ma uit la el si simt cum mi se umezesc ochii. Este la fel de frumos, inalt, mai bine facut. Nu are par pe fata, este fin si seamana atat de bine cu ea. Iubita mea. Cea pe care am parasit-o fara un cuvant.- Esti singur?- Da. Stau singur de cativa ani. De cam trei as zice. Imediat dupa majorat am primit casa.- Si ea? E bine? Unde..- E bine. S-a casatorit anul trecut. Nu cred ca ar vrea sa iti spun ceva despre ea, sa fiu sincer..- Inteleg. Nu mai intreb nimic..Si tu? Ai pe cineva? Te-ai schimbat, stii?Se uita la mine si imi impinge o suvita de par de pe fata.- Nu esti fardata deloc, nu ai oja pe unghii, nu esti tu..- Eu sunt, fii serios. Doar ca nu imi mai pasa..Cine ma vrea..- Bei ceva? Vrei sa iti fac o cafea, un ceai?- Vreau sa plecam. Vrei sa mergi cu mine? Fa-ti un bagaj mic si hai sa plecam pur si simplu. Fara tinta.- Nu inteleg ce imi ceri..Eu maine ma duc la scoala, am cursuri de la 8. Intr-o sapatamana incep sesiunea, nu pot sa plec cu tine pur si simplu. Nici nu stiu cine esti..apari aici dupa 4 ani si imi ceri..imposibilul. Ce e cu tine de fapt?“Baga la cap!” atat aud si vocea mamei imi tiuie in urechi. Am o durere de cap si mi-este greu sa gandesc sau sa vorbesc coerent.- Nu sunt o curva, sa stii. In viata mea au fost doi barbati. Tu si..celalalt. Si multe femei.- Nu cred ca esti o curva…dar nu inteleg ce cauti aici. Ai venit pentru mine sau pentru ea? Ce te asteptai sa gasesti? Nu ne-ai sunat niciodata. Simone a innebunit de durere, ai plecat fara sa ii spui un cuvant. Te-a cautat turbata..Iti dai seama ce i-ai facut? Ce ne-ai facut?Sta in fata mea si aproape ne privim in ochi, sunt pe tocuri lipita de perete. Imi vine sa ii smulg tricoul de pe el si sa il leg de scaun la fel ca acum multa vreme, sa il sarut si sa il musc, sa il am. Sa simt ca ma uraste si ca ma iubeste in acelasi timp. Respiratia ii miroase a pasta de dinti de copii, dulce. Fata lui este atat de aprope de a mea incat ma gandesc cu groaza daca eu miros inca a Paros, a sex mizerabil, a plata, a cadouri si cearsafuri platite pentru a fi transpirate de Maimuta.- Nu stiu de ce am venit. Nu stiu de ce nu m-am dus acasa. Am vrut sa va vad. Oricare din voi doi imi era sufficient.- Stie despre noi..I-am spus si m-a urat. A crezut ca din cauza asta ai plecat, pentru ca eu m-am bagat in viata voastra. Ma uraste, stii? S-a casatorit cu un cretin si refuza sa ma vada. Totul din cauza ta. A prostiei pe care ai facut-o. Unde ai fost? Ce ai facut in toti anii astia?- Am fost amanta, asta am facut! Am facut ceea ce am fost crescuta sa fac! Am trait la dispozitia unuia! Am facut sex la comanda, am avut orgasm la comanda, am respirat la comanda. Am fost intretinuta, plimbata in lume, alintata, bine platita! Asta am facut. Am fost tarfa cuiva!- Trebuie sa te hotarasti! Ori esti ori nu esti o curva! Acum 10 minute nu erai, acum esti!- Depinde cum definesti curva. Daca curva este aia care se culca cu barbati si e platita, sunt o curva! Daca o femeie se culca numai cu un barbat si e platita numai de el, nu e tehnic vorbind o curva..Se uita la mine cu o privire inocenta. Este mai mic decat mine cu sase ani, dar pare mai intelept.- Iti fac patul. Dezbraca-te si fa un dus, iti duc prosoape curate. Dormi in camera mea si eu dorm in living, pe canapea.Am plecat in miezul noptii de la el. M-am intors la apartament, am gasit scrisoarea unde o lasasem, Maimuta nu fusese in vizita, desigur, era miercuri, mircurea nu face sex. Mi-am pus hainele in dulap si am stat treaza pana dimineata. La 9 am plecat de acasa si am condus pana la mama.- Vreau sa vorbim. Adica eu o sa vorbesc. Tu o sa taci.Mama isi aprinde tigara si ma priveste de sus, gen “eu te-am facut pe tine”.- Sun-o pe Corina si spune-i ca vreau sa o vad, sa vina acasa. Vreau sa vad copii, vreau sa mancam toti la masa. Platesc eu tot, tu aranjeaza-i sa cinam in seara asta toti. Unde e tata?- Tata? In delegatie, probabil. Esti revolutionara bag seama. Sora-ta nu vine asa, la comanda..Si apoi daca vrei sa o vezi, invit-o la tine. Ce e casa asta? Loc de pelerinaj?- Mama..iti dai seama ca tu ne-ai distrus? Iti dai seama ca ne-ai tampit cu prostiile tale? Ca ai crezut ca faci din noi mari femei si ai facut din noi doua epave? La ce imi foloseste tot ce m-ai invatat?- Ce vrei sa spui draga? Uita-te la tine, ai 30 de ani, ai casa, ai masina, ai un barbat care iti pune lumea la picioare. E drept ca nu e vre-o frumusete, dar barbatul trebuie sa fie mai frumos ca dracu’. Ce te plangi si ma acuzi ca te-am distrus? Distrusa e sora-ta care spala la sosete si izmene! Tu esti foarte bine!- Mama! Tu te auzi?! Sunt o curva mama! Curva unui barbat!- Amantele nu sunt curve draga, fii serioasa! Curvele sunt alea de pe strazi, alea ieftine!- Asa este, eu sunt una din curvele destepte, eu nu ma vand ieftin! Sunt o femeie intretinuta mama! Sunt amanta! Asta voi fi toata viata? O femeie la dispozitie?- Draga mea, asta suntem toate! Toate suntem amante, unele cu certificate! Toate suntem la dispozitia cuiva! Tu esti dintre cele norocoase! Tu nu trebuie sa speli dupa el, nu trebuie sa ii suporti basinile, putoarea gurii dimineata, mizeria lasata pe capacul de la toaleta! Tu esti asa cum ar trebui sa fie toate femeile! Libera!!- Mama..sunt singura, nu libera. Nu vezi asta? Nu vezi mai departe de aparente?? Crezi ca toate cadourile, casa, masina, vacantele sunt suficiente?- Da! Sunt! Cate neveste au bijuteriile tale? Casa ta? Masina ta? Vacantele tale??Nevestele nu au asa ceva! Asta vezi? Sora-ta are ceva din ce ai tu? Macar jumatate? Te-ai gandit la asta vreodata??- Poate nu are, dar e fericita! Are o familie, un barbat care o iubeste, are copii! Eu nu am nimic mama..- Vesnic nemultumita! Vorbeste cu sora-ta si afla daca EA crede ca are totul! O sa afli ca nu e asa de multumita cum crezi! Niciodata nu putem avea totul! Castigi ceva, pierzi ceva! Sa iti aduc aminte ca a fost amanta lui inainte de casatorie, copii?! De ce crezi ca el nu are azi o alta amanta? De ce nu te gandesti ca sora-ta poate sa fie in locul femei careia i l-a furat pe medicul lui peste? Multumeste-te cu ce ai si nu cauta mai mult! Ai ceea ce meriti, asa cum ea are ceea ce merita. Cum iti asterni asa dormi! Baga la cap! Ca nu am crescut doua proaste care sa sufere ca mine toata viata! Macar tu sa nu fii proasta!Bag la cap. Am plecat de la mama fara sa ma vad cu sora-mea. La stop un domn dintr-o masina luxoasa ma studiaza. Deschid geamul si ma uit la el, este interesant, are un zambet frumos. Plecam si la urmatorul stop se opreste langa mine. Vad pe bancheta din spate un scaun de copil. Imi zambeste si ii zambesc inapoi. Imi intinde o carte de vizita, caut in geanta si ii intind si eu una.- Pot sa te sun acum?- Da. Suna-ma.Ii zambesc, ridic geamul si merg fara sa ma gandesc la nimic. Am vorbit la telefon pana am ajuns acasa. La mine, eu. Si el. Am parcat masina mea si am urcat in a lui. Are 33 de ani si are o companie de constructii. Nu este din oras dar are un apartament inchiriat aici pentru ca merge acasa doar in weekend. Are o casnicie comoda cu o femeie mai in varsta decat el. S-a casatorit pentru bani. Ea il iubeste insa. Si nu, nu au copii. Or sa adopte probabil, ea nu poate sa faca copii.
Acum doua luni m-am mutat intr-un alt apartament, usa in usa cu al lui. Nu putem locui impreuna pentru ca este riscant. Blocul nostru are cate doua apartamente pe etaj, cel mai sigur este sa fim vecini. Am plecat de la Paros fara sa iau nimic cu mine. Masina era pe numele meu, am vandut-o si mi-am luat alta. Una cu geamuri fumurii, sa nu ma vada nimeni. Casa am inchiriat-o si banii sunt virati intr-un cont pe numele mamei. Maimutei i-am lasat un bilet si o cutie cu toate bijuteriile, cele pe care nu le placeam in mod deosebit. A incetat sa ma mai caute, a tot sunat la mama, a fost in vizita, cadouri, flori, explicatii. Mama a spus ca nu stie nimic, ca si eu si sora-mea am dat-o uitarii, desi banii ii vin lunar. A renuntat pur si simplu intr-o zi sa mai sune. Inca ma gandesc la clipa in care vom da nas in nas prin cine stie ce magazin. Cu Simone si Daniel, fratele ei am lasat totul asa cum era si acum 4 ani, in aer. Nimic din trecutul meu nu se poate schimba dar nici nu il voi lasa sa ma chinuie. Ce a fost a fost, sunt un alt om azi.
Sunt indragostita ca niciodata, facem dragoste si de cate 4 ori pe zi..La sfarsitul saptamanii cand merge acasa la sotia lui imi este cel mai greu. Dar fiecare luni dimineata sterge suferintele cu buretele. Intra in casa si ma acopera cu sarutari. Imi promite ca o sa divorteze, desi eu nu i-am cerut asta niciodata. Vrea sa avem copii si sa imbatranim impreuna. Il las a viseze. Pare a fi tot ce mi-as fi putu dori vreodata.Dar nu este. Peste o vreme va fi altul in locul lui. Cu o alta sotie acasa. Apoi altul. Cu o alta sotie. Niciunul nu va divorta. Amantele nu trebuie sa devina sotii. Ele sunt elementul care mentine o casnicie solida, sunt oaza de fericire a oricarui sot. Ele sunt ceea ce sotia nu mai stie/poate sa fie..femeia mereu aranjata, mereu epilata, mereu pensata, cremuita, fardata, parfumata.. femeia care nu are sindrom premenstrual, femeia care nu are dureri de cap, femeia care nu miroase a ceapa tocata sau a voma de copil..femeia care nu are mainile murate de la cat a spalat la vase sau rufe.Poate ca fiind amanta voi fi mereu singura in weekenduri. Dar voi avea 5 zile ale mele. 5 zile de alint, de flori, de pasiune, de sex. Ale mele! 5 zile pe care nu mi le poate lua nimeni. In ziua in care o sa vreau un copil o sa ma duc sa mi-l aleg. Sau o sa aleg un barbat cu care sa am un copil. Un barbat tanar, frumos, sensibil, special. La fel cum am ales primul barbat din viata mea…Nu voi avea o fetita cu siguranta. Voi avea un baietel pe care il voi invata sa pretuiasca femeia, sa vada ce este mai frumos in ea, sa o respecte, sa o iubeasca, sa nu o insele..

Confuz

Ninge. Ies pe geam si trag aer in piept cu putere. Ma doare de fiecare data cand respir dar mi-era dor de aerul curat si rece care imi aminteste de copilaria mea, de iernile in care bunicul ne facea sanie si umblam zi lumina pe dealuri in cautarea unei partii perfecte. Ma ridic, scot fata de perna si o arunc intr-o galeata de tabla. Torn jumatate din sticla de spirt si dau foc, in cada. Stau pe wc si vad perna arzand. Vreau sa nu ramana nimic, nimic cu sangele meu otravit, nimic, nimic.

Tin un regim special. Poate ma pregatesc de sfarsit. Sunt inconjurat de cretine si cretini obsedati de greutatea lor, de mimoze care se infometeaza pentru a incapea mai usor in blugii din adolescenta. La dracu’cu toti. Ii urasc si imi vine sa le strig in fata. Nu ma gandesc decat la mama, ea nu trebuie sa stie ca sunt bolnav. M-a crescut ca pe o fetita, am invatat sa fiu extrem de ordonat, cochet. Da, mama a crescut un poponar fara sa stie nimic despre asta. In adolescenta m-a cuplat cu Alina, fata vecinei noastre. Crescuta ca si mine fara tata, cam speriata de bombe. Isi purta parul pe fata, avea un breton cret care ii acoperea nasul despre care credea ca este imens. Nu era..Am fost trimit cu aceasta muta in vacante, mergeam impreuna la chefuri. Intr-o seara ne-am imbatat ingrozitor si am inceput sa ne smacolim, ne-am trezit in scara blocului intr-o partita de sex ca in filme. In spatele hainelor largi si a parului ondulat si neingrijit se afla o femeie frumoasa, slaba, cu forme apetisante. Eram atat de beat ca as fi putut sa fac sex cu o rata. Cred ca relatia noastra a fost cumva pecetluita de betia aia si partida aia ciudata de sex. Dupa cateva zile i-am spus ca imi plac barbatii, ea a ras si mi-a spus ca nu ar schimba nimic din cele intamplate. Ne-am mutat impreuna imediat dupa liceu, ea aducea acasa diverse specimene, eu gateam si le pregateam cafeaua si cochetam intens cu masculii ei. Cu cativa dintre ei m-am si culcat de altfel. Era doar sex si stiam asta amandoi. Who gives a fuck?! Mama a aflat de preferintele mele sexuale cand a aparut la noi in vizita fara sa ne anunte. La mine in pat era un tanar inalt si blond, eu faceam dus si Alina plecase fara sa incuie usa. Mama saraca a sunat, a ciocanit apoi a intrat. Dusul imi urla in cap si ma spala de sexul de dimineta, mama a intrat in dormitor si l-a descoperit pe tanar gol, intre cearsafurile pe care mi le daduse ea de zeste. A iesit din camera, eu am gasit-o prostita in bucatarie la masa. Fuma. Am iesit gol din dus si am zarit-o cu coada ochiului. “Ce faci mama? Fumezi?” Atat mi-a venit in minte. A scos din geanta tot ce imi adusese de acasa, a fumat si apoi s-a apucat sa gateasca un fel de mic dejun pentru noi doi. Am baut cafea cu mama si cu Daniel, ne-a alintat pe amandoi, ne-a facut omleta. Il trata ca pe un frate al meu mai mic. La plecare l-a intrebat daca nu vrea sa ii dea niste placinta cu mere, adusese de la Bacau.
Mama este cea mai buna femeie din lume. De cand stie despre “problema”mea sexuala s-a deschis foarte tare. In fiecare pachet de acasa imi ascunde doua trei cutii de prezervative. De cate ori primesc pachetul ma umfla rasul, prezervativele langa caltabos dau foarte bine! Alina si-a gasit un mascul si s-a mutat cu el. M-am trezit brusc singur si mi-am dat seama ca nu pot trai asa. Am inceput sa aduc acasa barbati in fiecare seara, rar acelasi om mi-a transpirat in cearsafuri. Da, sunt o curva si o desfranata, dar cel putin am grija de mine. Sau aveam. Am inceput sa ma simt rau si am inceput sa slabesc. Am facut un set de analize si totul era in regula. Cu o luna in urma imi facusem vaccinul antigripal si era pregatit de iarna. Apoi am racit. LA inceput am crezut ca e o raceala oarecare, tuseam foarte tare si am rarit tigarile. Ma delectam cu cate un joint si beam cate un vin fiert inainte de culcare..Nu m-am gandit niciodata ca sunt bolnav. Pana cand intr-o seara m-a sunat Cornel. “Vin la tine. Ajung in 20 de minute.” Nu aveam nici un chef sa il vad asa ca l-am repezit. Sunt satul de vizite inopinante, acest Cornel este un personaj interesant insa sexul cu el era un dezastru. “Sunt cu cineva, nu poti sa vii la mine asa cand vrei.” Cacat! Iar o sa ma tina juma’de ora la telefon si o sa imi spuna cum s-a culcat cu nu stiu ce ciudat si iar i-a aparut nu stiu ce rana in cur, si eu o sa las telefonul pe perna si o sa mai zic din cand in cand cate un “Ah..” Ai dracului poponari nenorociti cu dramele lor..
“Nu stau mult. Am probleme, lasa-ma sa vin sa te vad.” A ajuns in mai putin de 20 de minute, nu am apucat sa imi fac nici macar dus, am zacut toata ziua in casa si am vazut filme. “Am fost la doctor si cica nu e bine. M-au pus sa fac o lista cu nume..” Ma uit la el si nu intelg nimic, ce lista cu nume? Ce doctor te pune sa ii faci liste? Hotarat lucru acest Cornel este la fel de prost cum il tineam minte. “Mi-am facut analizeze si sunt pozitiv.” Ma ridic in fund si il privesc calm. Ce-oi fi vazut vreodata la el? E slab si desirat, miroase in permanenta a prajeala de ceapa si are dinti mici si cracanti. “Intelegi ce spun? Am SIDA!”. “Ai pe dracu! Cum adica esti pozitiv? Si cum vii aici si imi spui atat de senin ca ai SIDA?” Incepe sa planga si incearca sa se apropie de mine, sa ma ia in brate. Il imping si ma feresc de orice atingere a lui. Nu cred ca a trecut o juma’de an de cand m-am culcat cu el, cum sa aiba SIDA?! “Calmeaza-te dracului si nu mai plange ca o muiere!Cum sa ai SIDA? Si ce lista ai facut?” Vorbeste fara noima, imi spune ca si-a facut analizele si ca apoi l-au sunat, cu o zi inainte de ziua in care trebuia sa se duca sa ridice rezultatele. L-au chemat intr-un cabinet si au inceput sa il intrebe tot felul de chestii private, el s-a enervate si apoi a inceput sa le strige ca are drepturi, ca e viata lui si a tot aberat asa. Asta pana cand o asistenta mai grasuna i-a spus calma “Copile, linisteste-te. Este grav. Ai HIV..” Fumez tigara de la tigara si imi vine sa ii zdrobesc capul cu scumiera mare de pe masa. Se sterge de lacrimi si de muci cu maneca hanoracului si ma cauta cu privirea prin camera. Ma simt brusc foarte rau si ma grabesc spre baie ingrozit ca as putea sa vomit pe el, vomit si mi se pare ca vad sange in wc. Vine dupa mine la baie si incearca sa ma ajute, il imping si il pocnesc cu usa care se inchide in urma mea. “Caca-m-as in ea de viata! Futu-i mama masii!!” Il aud cum se scurge pe usa de la baie si cum plange incet. “Am scris toate numele pe care mi le-am adus aminte. Au ras cand i-am intrebat daca trebuie sa scriu cu cine m-am culcat luna asta..Vaca aia mi-a zis ca pentru varsta mea am o VASTA experienta sexuala! Ce stiu ei, heterosexuali de cacat cu vietile lor de cacat!”. Vreau sa taca, atat. Sa nu ii mai aud mataielile si vocea aia care imi face scarba. Am intrat in dus si am inceput sa ma frec cu buretele pana cand pielea mi s-a inrosit. Am turnat gel de dus si mi-am frecat fiecare centimetru patrat, apa fiarta facea durerea insuportabila, insa m-am frecat pana am crezut ca am scos tot ce era mizerbil pe mine, in mine. M-am asezat un cur in cada si am plans cu ciuda. Asta imi lipsea acum! Totul parea ca se leaga in viata mea, aveam in sfarsit o slujba la care mergeam cu drag, castigam bine, ieseam in oras si ma iubeam cu cine vroiam. Eram BINE, futu-i! Si vine vaca asta sa imi spuna ca el are HIV, vaca asta patetica care a tras de mine sa ne-o punem. Macar daca era vre’o partida memorabila. Il urasc din tot sufletul. “Pe cine ai mai trecut pe lista, proasta ce esti?” Am iesit infasurat in prosop si simt nevoia sa il imping cu piciorul ca sa trec de el. “Am scris tot, tot ce mi-am adus aminte..La cine nu am stiut numele am scris ce stiam..Noni, Boghi..de ce ma impingi? Ce dracu’ ai?”
L-am dat afara din casa aproape in suturi. A doua zi dimineata m-am dus la doctor, am platit 250.000 si am asteptat sa treaca zilele. Nu am mers la munca, am stat in casa si am bolit. Niciodata timpul nu a trecut atat de greu. Marti dimineata trebuia sa ma duc sa iau rezultatele. Imi imaginam aceiasi asistenta care i-a dat lui vestea, absurd, doar nu mergeam la aceiasi clinica. Mi-am facut 100 de scenarii in cap. Am plecat de acasa convins ca sunt bolnav, asteptand sa imi aud condamnarea. Pe drum am vazut o femeie care tinea in brate un copil. Mi-am dorit un copil de cand ma stiu desi nu ma vedeam tata..Am mers cu metroul, apoi cu tramvaiul, apoi m-am urcat intr-un autobuz. M-am plimbat toata ziua si nu am ridicat nici o analiza. Ma obisnuiam cu gandul mortii mele premature. Am ajuns acasa mort de foame si de frig, racit copt. Am inchis telefonul si am zacut in bezna. Nu e nimic de mancare in casa asta, imi este atat de foame si atat de frig. Nu vreau sa mor..Nu m-am gandit niciodata la SIDA, sifilis, gonoree si alte BTS. Am crezut ca ma feresc destul de bine de masculi bolnavi, si totusi se pare ca nu m-am ferit destul. O sun pe mama care ma ghiceste imediat ca am ceva. “Is numa racit mama, nu am nimic. Da, am mancat. Eh..cum ce? Pizza, la birou cu colegele” O mint si ma simt bine pentur ca o simt pe ea linistita. Gasesc un borcan de gem si un colt de paine. Ud painea sub un jet de apa de la chiuveta si apoi o bag la cuptor. Mananc ghemuit si ma gandesc la moartea mea. As vrea sa mor aici, acum, pur si simplu. Caut dvd-ul cu Philadephia si revad a nu stiu cata oara acest film, de data asta cu alti ochi. Imi aduc aminte de show-ul MTV din adolescenta mea, Real Life si de tipul care a murit de SIDA. Cat de bou sunt, cat de bou sunt! Sunt primul meu cunoscut care va muri de SIDA. Imi vine sa sparg tot ce e in casa, sa ard tot. Am zacut doua zile, am tusit si am trecut de la febra la frisoane. Nu a sunat nimeni nici macar o data la usa mea. Am deschis telefonul dar nici asta nu suna. Constat ca in afara de mama nimanui nu ii pasa de mine, nici macar pentur un sex de descarcare nu ma suna nimeni. Sa ii ia dracu’pe toti. Pe absolut toti. Doamne, eu pe cine am condamnat la moarte?! Imi scot o foaie si verific in agenda telefonului, fiecare “futut” il trec apoi pe foaie si incerc sa imi aduc aminte cand s-a intamplat. Am ajuns la 33 si ma opresc, nu imi da pace tusea asta..33 si nu am ajuns decat la L. Sunt cam la mijlocul alfabetului si am numarat 33 de masculi care mi-au trecut prin pat si al caror numar de telefon si nume le-am salvat. Sunt o tarfa nenorocita care nu mai merita sa traisca, asta este! Asta este plata pentru viata mea desfranta, Doamne. Ma voi duce la biserica, nu m-am spovedit niciodata acum este un moment bun. Nu ii plac pe preoti in mod deosebit, desi unul dintre iubitii mei favoriti era preot..ce frumuseste. Daca as mai stii numele lui poate m-ar putea spovedi el?!
Am luat pastile si am batut netul in lung si in lat cautand informatii. Da, o sa mor ca un bou. Singur. Biata mama..Ma indop cu pastile si sper sa imi revin, apoi ma gandesc la filmul ala si imi dau seama ca este inceputul sfarsitului meu. Am facut sigur pneumonie, asa incepe sfarsitul. Trebuie sa ma duc la doctor, trebuie sa le spun ca sunt bolnav, ca am SIDA. Sunt un prost, ma urasc, imi vine sa imi pun streangul de gat si sa termin tot acum. Ce sa fac cu acesti 33 de oameni pe care i-am adunat aici in agenda? Oare are rost sa continui lista? Sa ii sun? Sa le spun sa se duca la analize, sa isi anunte iubitii, iubitele, nevestele?! Cum anunti pe cineva ca l-ai omorat? Ca tu esti calaul lui? Ce am EU de facut de fapt acum? O lista, am sa fac o lista cu tot ce am de facut. Trebuie sa imi cer iertare de la mama, pentru tot chinul prin care am facut-o sa treaca si prin cel prin care o sa mai treaca. Trebuie sa ii spun lui Tudor ca pe el l-am iubit cu adevarat, ca el este singurul barbat important din viata mea. Si sa ii spun ca imi pare rau pentru toate certurile noastre, pentru ca l-am inselat, pentur ca l-am mintit, pentru ca l-am parasit. Oare si Tudor este bolnav? Doamne, orice sa mi se intample mie, numa’ Tudor sa fie bine..Scriu aberatii in lista mea, vreau sa ma dau cu patinele, sa inot cu delfinii.
Ma suna dobitocul de Cornel. Imi suna telefonul dupa atata vreme si dintre toti barbatii de pe planeta pe mine ma suna ala pe care nu vreau sa il mai aud vreodata. “Nu, nu mi-am luat analizele, de ce cacat mi le-as mai lua? Crezi ca o sa imi spuna ceva ce nu stiu deja? De ce cacat ma suni? Vrei sa suferim impreuna, sa ne traim ultimele zile impreuna sau ce cacat vrei?” Vorbesc mult, repede si vulgar, Cornel tace si ma asculta. Tace si incep sa urlu in telefon, as vrea ca vocea mea sa iasa in receptorul lui si sa il stranga de gat pana nu mai are vlaga in el. “Trebuie sa iti spun ceva. Te rog sa ma asculti, este important. Pot sa vorbesc acum?”. Poate sa faca ce vrea, asa i-as vari pe gat telefonul ala..”A fost o greseala cu analizele mele, o confuzie de nume. Voicu si Voica, amandoi Cornel. Intelegi? Nu am nimic, m-au cheamat azi, am stat toata ziua la cabinet, au zis ca daca vreau ii pot da in judecata, dar ca mai bine putem sa mai vorbim, sa ne intelegem. Erau foarte draguti toti, asistenta imi zice cu “mamica”, aproape pareau ca imi sunt prieteni. “ Il ascult cum povesteste si se umple de viata, imi spune cum si-au cerut scuze ca l-au tratat ca pe un depravat, ca pe un poponar terminat care nu se mai satura de zgaltiaiala, cica el nu ii da in judecata ca or sa se ocupe de el gratis, si ca poate sa isi faca la ei analize nu stiu cat timp, il ascult si nu il mai aud de fapt, imi este mila si sila de el, imi vine sa ii fut una in fata aia lunga de cal, mai bine ca nu este langa mine, bine ca nu a venit sa imi dea vestea fata in fata. Inchid telefonul si ma apuca un ras isteric, tusesc si rad ca un cretin, iau o perna in brate si tusesc in ea. Este intuneric in camera, ma ridic si aprind becul si imi caut o tigara sau ceva.. nimic nu este mai bun ca un joint acum. Il rulez si vad perna plina de sange langa mine. Ninge.


(In cutia postala este un plic de la cabinetul unde mi-am facut analizele. Ma invita la dansii la cabinet, cica m-ar fi sunat insa telefonul mea a fost mereu inchis, sau poate nu am fost in tara, sau era defect.. asa ca au trimis o adresa. Ma roaga sa ajung cat pot de repede la clinica...)

In colt de strada

In camera este semi-intuneric, o lampa de pe strada lasa o dara de lumina sa se filtreze printre peredelele groase. Mela respira incet si vede aburul incins cum se ridica deasupra gurii ei. Isi apasa mana cu putere peste fata si simte lacrimile cum curg nestavilite. Este liniste si totusi urechile ei aud ceva, poate niste pasi. De cand s-a mutat singura noptile sunt greu de trecut. Are o senzatie continua ca este cineva in casa, ca cineva o urmareste indiferent in ce incapere se afla. Casa are tavan dublu, dupa prima saptamana de cand s-a mutat a scos fiecare placa si a ramas cu un schelet de metal deasupra capului. A verificat fiecare priza, fiecare loc din casa unde s-ar fi putut ascunde un dispozitiv de ascultare sau inregistrare video. Nu a gasit nimic si totusi in loc sa se diminueze teama, aceasta s-a transformat intr-o panica greu de controlat.
- Cred ca este cineva in casa mea.
- Cum sa fie cineva in casa? Unde? In pod? Ai un fel de pod, nici macar nu poate sa incapa cineva acolo, nu un om mare. Poate un copil?! Poate ti se pare draga.
- Nu mi se pare mama! Simt ca ma priveste cineva, ca este cineva care imi respira permanent in ceafa. Nu stiu cum sa povestesc despre ceea ce simt fara sa ma gandesc la ce vor crede cei care ma aud. Uite-o si pe nebuna asta!
- Nu e chiar asa. Daca esti convinsa ca te urmareste cineva este bine sa anunti, nu stiu, mergi la politie, fa ceva. Vrei sa iti trimitem pe cineva sa verifice casa? Vrei sa punem un sistem de alarma? Suna la politie, ce stiu eu!
- Sa le spun ce? Ca de cand m-am mutat traiesc intr-o frica continua? Ca am cumparat o casa in care este cineva care ma urmareste, cineva care nu exista fizic?
- Adica ce vrei sa spui? Ca ai o fantoma?! Fii serioasa draga, nu ne face de ras. A murit cineva in casa aia?
- Nu stiu. Cei de la care am cumparat casa erau mostenitorii nu stiu cui. Nu stiu unde sa ma interesez, ce sa fac. Dar trebuie sa aflu daca in casa mea a murit cineva.
- Dar tu nici macar nu crezi in fantome! Si apoi, unde ai putea sa te interesezi cine a murit intr-o casa? Esti ca in filmele alea de duzina. Eu zic sa mergi sa te cauti, poate este doar in mintea ta.
- Exact ce iti spuneam mama. Sunt o biata nebuna.
Merge pe strada cu capul in jos, cu gluga in cap. Un vals ii canta in minte si pentru o vreme uita de griji si face cativa pasi de dans ocolind baltile. Cu cat se apropie de casa in stomac incep sa se stranga temerile.
- Trebuie sa aflu ce este in neregula in casa mea. Este ceva acolo. Sunt sigura ca este cineva, viu sau nu, o sa aflu.
Se opreste la magazin si cumpara o sticla de vin rosu, lumanari si o bucata de branza.
- Mai dati-mi si o chifla.
- Singura, nu? Cumparati cam acelesi produse de fiecare data..Tigari nu doriti?
- Hm..azi nu. Mai bines a nu fumez.
- Cum doriti, Face 275.000. Scump vinul...dar merita, ati ales bine.
- Multumesc frumos, o seara buna.
- La fel.
Treptele din fata casei sunt ude si paseste cu grija, ferind sticla de marginea de beton. Mereu este o lumina aprinsa in casa.
- Fantomete nu trebuie sa se teama de intuneric!Daca tot locuim impreuna macar sa avem grija unii de altii. Asa ii vom spune de asta seara, Fantomete, fantoma prietenoasa.
Vorbeste singura de cand eram mica. Pentru un copil care a crescut singur intr-o familie cu probleme prietenii imaginari au fost cei mai potriviti. Si usor de gasit. Fiecare prieten din copilaria Melei a fost gandit in functie de situatiile critice prin care trecea.
Cand aproape s-a inecat la prima lectie de inot, l-a creat pe Val – un urias delfin care s-a apropiat de ea si i-a facut semn cu capul sa se prinda de dorsala lui. Val a scos-o din adancuri, Val a invatat-o sa stea minute intregi sub apa, Val a invatat-o sa se miste mai repede decat ceilalti copii. Teama ei de apa s-a spulberat si in scurt timp a trecut de la incepatori la avansati. A renuntat la inot pentru ca s-au mutat in alt oras unde nu era nici o piscina. Val nu a putut sa mearga cu ea..asa ca a disparut ramanand in urma lui o frumoasa amintire. Din cand in cand, in vacantele la mare Val aparea in larg si Mela stia ca a venit sa o salute si ca este mandru de fata lui.
Apoi a fost Fulg. Tata a dus-o la ski, a plasat-o unui instructor si a anuntat ca vine sa o ia dupa o luna de zile. Instructorul iubea copii, mai ales fetitele. Mela era mai inalta decat restul fetitelor, era frumoasa si instructorul i-a acordat mai multa atentie decat era necasar. O incalta si o descalta de clapari facandu-i masaj si povestindu-i minuni care se petrec in camera lui. Fulg a aparut din senin, intr-o seara in care bona Melei ramasese la restaurantul hotelului si o lasase singura in camera, cu usa descuiata. Camera instructorului era langa la Melei, fetita a iesit in pijamale pe hol si a strigat-o pe bona, dar aceasta era prinsa in discutie cu un domn si nu a auzit-o. Insa instructorul da, a iesit si a chemat-o la el in camera. A asezat-o pe pat si a intrebat-o daca vrea sa bea ceva sa se incalzeasca. Mela vroia ceai, instructorul avea vin fiert, tot un fel de ceai foarte duce. Instructorul a dat drumul la muzica si a intrebat-o daca vrea sa danseze. Mela si-a adus aminte cum dansa cu tata acasa si a incuvintat usor din cap. Au dansat si s-au invartit. Apoi el a incercat sa o sarute. Si Mela a stiut ca are nevoie de cineva care sa o ajute. Fulg era inalt si puternic. S-a asezat in spatele ei si si-a pus mainile peste mainile ei. L-a impins pe instructor cu puterea lui Fulg si apoi a fugit spre camera ei. Nu i-a fost frica nici o secunda, Fulg i-a promis ca va avea grija de ea in zilele care mai ramasesera de petrecut la ski. Si s-a tinut de promisiune. Instructorul nu s-a mai atins de ea niciodata, alta fetita i-a intrat in gratii iar Mela a terminat cursurile intre primii.
Povestea prietenilor ei imaginari continua pana la adolescenta. Mela nu a fost singura de fapt pana acum. De cand a cumparat casa este totul diferit. A ales-o dupa luni de zile de vizionari, a cautat un cartier linistit. Cand a sosit mobila, furnizorii au fost surprinsi sa afle ca in casa aia “de familie” va locui o femeie singura. O femeie frumoasa, dar singura. Cativa muncitori au facut glume si i-au propus suportul lor in serile friguroase de iarna, dar Mela a zambit si a refuzat politicos.
- Am decis ca Fantomete sa fie prietenul meu imaginar de la batranete. Poate teama mea nu este de fapt justificata si Fantomete este prietenos, sau prietenoasa. O sa aflam. Asta seara vom servi vin rosu, branza albastra, nuci si struguri. Te invit sa iei loc langa mine pe jos, nu trebuie sa vorbim daca nu vrei. O sa vorbesc eu, o sa ascultam muzica si tu o sa taci.
Pritenii ei din copilarie ii vorbeau destul de des, odata cu trecerea anilor Mela a uitat sa ii mai auda sau sa le ceara ajutorul, asa ca ultimii dintre ei au amutit si apoi au disparut. Mela crescuse si invatase sa se descurce singura.
- Nici nu stiu daca numele pe care ti l-am ales ti se potriveste, sau daca iti place. Poate doresti sa iti alegi un nume, eu stiu? Daca nu vrei sa imi dai nici un semn, e in regula. Ti-am pus vin. Te rog sa servesti.
A facut focul si flacarile ii joaca pe fata, si-a pus un pullover gros, pe gat si are sosete groase in picioare. Sta pe jos, pe covor band vin si urmareste acest dans.
- Tu Fantomete, daca ai stii cata nevoie am sa vorbesc cu cineva. Viata mea este searbada. Nu ma vad cu oameni, nu vorbesc decat cu vanzatorii de la magazin. Nu am facut nimic in viata mea. Am avut totul de cand ma stiu, nu am facut decat sa invat si sa fac tot felul de cursuri..Parintii mei au avut grija sa nu imi lipseasca nimic, si totusi nu i-am avut pe ei, nu am avut un frate, nu am avut prieteni. Toata copilaria a fost un lung schimb de bone, o continua calatorie, o continua schimbare de domiciliu.
Pe la 23 de ani, imediat dupa facultate parintii au vandut tot ce aveau si s-au mutat pe insula. Ea a primit bani pentru a isi cumpara o casa si un sfat: “Ai grija de tine. De acum esti pe cont propriu. Nu va fi nevoie sa muncesti niciodata..ai putea insa sa iti gasesti pe cineva..”
- Cum as fi putut sa imi gasesc pe cineva? Singurii oameni pe care ii cunosc sunt dascalii mei, bonele, profesorii care veneau acasa la meditatii, instalatorul cu care traia maica-mea cand se supara pe gradinar..Nu cunosc pe nimeni. Nu stiu sa fac nimic.
In casa este cald, dupa nopti intregi in care a tremurat si si-a muscat mainile de teama, in seara asta Mela a coborat in beci, a apasat pe butonul de la centrala si totul s-a schimbat in cateva ore. Casa este brusc primitoare, vinul isi face efectul si Mela este calma. Fericita s-ar spune, dar Mela nu stie cum este sa fie fericita.
- Fantomete, arata-te! Te provoc!
A apucat vatraiul de langa soba si face un joc de scrima. Se impiedica in covor si apoi se lasa moale cu capul langa canapea. Bea tot vinul si muzica se opreste brusc.
- Ei bine, orice pana la muzica. Te rog nu imi opri muzica. Daca vrei pune altceva, dar nu opri muzica. Nu vreau sa mai fie liniste in casa asta niciodata. Acum nu mai sunt singura, suntem amandoi si totul o sa fie bine. Eu stiu.
A baut singura o sticla de vin si nu vrea sa mai urce in camera ei. O sa doarma aici, jos, langa soba, se va acoperi cu covorul si nu ii va pasa de nimic.
A doua zi dimineata Mela s-a trezit cu capul cat casa si cu buzele si dintii vinete.
- Vai de mine, ce desfrau! De la cine ai mostenit asemenea vicii draga noastra minunata Mela? De la mama ta cea perfecta? De la diplomatul tau tata?! M-am saturat. Azi o sa imi caut ceva de lucru, trebuie sa pot sa fac ceva. Fantomete, pregateste-te! Azi luam lumea in piept.
A facut dus si a cautat ceva de imbracat, insa nestiind incotro se indreapta decizia este greu de luat.
- Trebuie sa fac o lista cu ce stiu sa fac. Cu ce mi-ar placea sa lucrez. Stiu sa gatesc, am mers la cursuri, am o diploma de la Institutul Culinar din Zurich. Stiu sa inot, am o diploma si de aici, stiu sa skiez, sa patinez, sa dansez, sa crosetez. Stiu sa fac cam orice, am facut o multime de cursuri. De cand ma stiu fac cursuri si invat. Nu am facut insa nimic, in afara de “temele” pe care le tot primeam. Am excelat in toate domeniile si totusi nu stiu nici azi, mie ce imi place cu adevarat? Nu stiu ce vreau si totusi vreau sa incep ceva, sa fac ceva. Daca nu pentru mine, macar pentru cei care au nevoie..
Linistea din casa este spulberata de soneria telefonului. Raspunde robotul si Mela aude o voce care ii umple ochii de lacrimi.
- Mela iubita, Didi sunt. Raspunde te rog. Stiu ca esti acasa puiule. Ridica receptorul te rog.
Didona este bona ei, este mama ei, este fata lor din casa, cea care a fost langa ea de cand s-a nascut. Didi era concediata si inlocuita de diverse tinere care dipareau din peisaj dupa certurile cu mama Melei. Apoi Didi revenea si era din nou concediata. Si tot asa. Didi o iubea si o considera copilul ei. Cand parintii au plecat pe insula Didi a primit o casa drept multumire pentru toti anii in care ii suportase.
- Sunt acasa Didi, sunt bine. Tu cum esti?
- Sunt bine pui frumos. Acasa. Am fost la cateva intalniri, caut ceva de lucru, ma stii ca nu pot huzurii. Caut o familie cu o fetita cu care sa stau. Asa cuminte, ca tine.
- Didi, crezi ca as putea gasi un serviciu? Adica..pentru mine?
- Dumnezeule mare, ce serviciu copilule? Ai nevoie de ceva?
- Da. Am nevoie de oameni. Vreau sa fac ceva, nu intelegi. Innebunesc in casa..
- Dar poti sa faci multe, ai o multime de diplome, ai terminat o scoala. Ce ti-ar placea sa faci? Te-ai gandit vreodata? Ai un plan?
- Nu stiu. Orice. Sa muncesc. Sa am un program. Poti sa imi gasesti ceva tu? As putea sa fac curatenie la cineva in casa..
- Dumnezeule mare copila! Cum poti gandi asa ceva?
- Nu vorbi cu nimeni te rog. Hai ca te sun maine. Daca afli ceva, gandeste-te la mine.
Merge pe strazi si din cand in cand se opreste langa vitrine de magazine sau in dreptul unor restaurante. Vede oameni care iau pranzul, care rad. La nici o masa nu e nimeni singur. Cineva langa care ea sa se aseze si sa manance impreuna. Trece pe langa un chiosc cu clatite si cumpara doua clatite uriase cu sunca si cascaval. Pe trotuar, pe partea cealalta a strazii vede un om jerpelit. Cu barba, stand chircit, pare ca este acolo dintotdeauna. Mela se apropie de el calma si ii intinde o clatita. Fara sa spuna nimic se aseaza langa el si incepe sa manance. Nu au nevoie sa vorbeasca, nu au nevoie de cuvinte. Cand Mela a terminat de mancat a scos din buzunar o batista si s-a sters la gura, apoi a intins-o catre omul de langa ea si i-a zambit din ochi. El nu a ridicat capul din pamant nici o secunda. Mela i-a lasat batista si a plecat spre casa. Pranzul de astazi a facut-o sa mearga fericita spre casa.
- Tu dragul meu Fantomete, azi am cunoscut un om deosebit! Am luat masa impreuna, pe marginea strazii! I-am dat chiar si o batista, sa se stearga dupa ce a mancat. Pacat ca nu am vorbit…
Mela a adormit pentru prima oara dupa multa vreme fara sa bea, fara sa planga, fara sa ii fie frica. A doua zi a vizitat alte strazi, s-a plimbat prin cartiere de a caror existenta nu avea habar, iar spre seara s-a indreptat spre “trotuar”. El era acolo, chirchit. Cu barba care ii acoperea fata, cu hainele lui ponosite. S-a indreptat catre chiscul cu clatite insa era inchis. A cautat cu ochii un loc de unde sa cumpere ceva de mancare. Vroia sa il invite la cina in aceasta seara. Desi strada era umeda, “trotuarul”era uscat si Mela s-a gandit ca este cel mai bun loc pentru o masa usoara de seara. A vazut la coltul unei strazi un local si s-a indreptat cu pasi repezi catre intrare.
- As dori sa imi pregatiti ceva special.
- Aveti rezervare?
- Nu. Nu vreau sa stau, as dori ceva de mancare sa iau cu mine. Nu intentionez sa iau masa in localul dumneavoastra, am un invitat si doresc….
- Am inteles, luati loc va rog, va aduc un meniu. In cateva minute rezolvam.
- Vreau ceva care sa fie deja gata, sa nu dureze foarte mult pregatirea felului respectiv.
- Din pacate preparatele noastre se fac la comanda..Ce doriti mai exact?
- Doua sandwichuri…atat..
Domnul ii zambeste si ii face semn din cap ca totul se rezolva. In cateva minute revine cu doua baghete invelite in folie.
- Aveti doua sandwichuri cu ton, specialitatea bucatarului nostru. Le pregateste numai pentru oaspeti alesi. Pofta buna!
- Va multumesc nespus! Pot plati cu credit card?
- Desigur, mergem la colegul de la casa.
Totul este frumos in jur, Mela plateste si ia sandwichurile. Afara s-a inserat si orasul nu mai pare trist si anost, ci este luminos, vesel. Oameni de pe strada par brusc frumosi si fericiti. Mela se intreapta catre locul de intalnire, trece strada printre masini intr-un dans copilaresc. Se apropie de trotuar si toata bucuria ei dispare. Omul plecase.
- Unde esti? Cum sa pleci asa inainte de cina?
Se aseaza pe marginea strazi si cu mancarea in brate ofteaza. Langa ea, usor se aseaza cineva. Intoarce capul si i se lumineaza fata. Omul ei venise la cina. Fara sa scoata un cuvant se aseaza. Ea ii intinde sandwichiul si incep sa manance in liniste. Nu au ce sa isi spuna, nu au de ce sa vorbeasca. Mananca incet savurand fiecare gura. Inainte ca Mela sa termine, omul isi baga mana in buzunar si scoate o batista alba, curata care miroase frumos.
- Batista mea! Va multumesc.
Ii cauta privirea dar omul se fereste de ea, se intoarce cu spatele, se ridica si pleaca. In liniste. Mela miroase batista si apoi o pune in buzunar. Are un prieten. Nu mai este singura.
- Asta seara am luat cina cu el. Tot acolo, la el pe trotuar. Nu pare un om in varsta, am tot incercat sa ii vad ochii, dar nu am vrut sa il ofensez cu insistenta mea. Se fereste si nu vreau sa il sperii. Fantomete..am un prieten, iti dai seama? Am cu cine sa ies la masa, cunosc si eu pe cineva. Oare sa ii spun lui Didi despre el? Nu, mai bine nu. Nu trebuie sa stim decat noi. Secretul meu este in siguranta la tine.
Timp de doua saptamani Mela si Omul au mancat impreuna in fiecare zi. Nici macar o singura data el nu a scos un cuvant. Mela saluta la venire si la plecare, incet, timid, nu cumva sa il deranjeze.
- Cred ca este mut si surd. Orb nu este caci nu are baston. I-am vazut mainile, poarta niste manusi fara degete, cam suspecte caci sunt de piele si nu par ceva ieftin. Si desi hainele sunt ponosite, nu sunt murdare excesiv. Adica nu mai murdare decat ale gradinarului nostru dupa o ploaie. Mainile ii sunt tinere. Ce crezi Fantomete?
Intr-o dimineata pe cand se indrepta catre “trotuar” pe langa Mela trecu in viteza o ambulanta. Grabi pasul si teama ii incolti in minte. Incepu sa fuga, dadu drumul cosului cu laptele si cornurile calde si nu se opri pana pe strada lor. In ambulanta doi brancardieri urcau pe cineva pe o targa. Emotia ii taie glasul, impinse oamenii si isi facu loc pana la masina. De pe targa vazu atarnand o mana slaba de tanar, cu o manusa fara degete…
- Dati-mi voie va rog! Dati-mi voie sa trec! Spuneti-mi ce s-a intamplat!
Un politist o trage intr-o parte si incearca sa o linisteasca.
- Suntei ruda? Ne puteti ajuta?
- Da, nu. Nu sunt ruda. Va rog, spuneti-mi ce s-a intamplat. Spuneti-mi ca este in regula.
Lacrimile ii curg siroi pe fata, este alba si tremura. Nu a vazut niciodata un om mort, doar acest gand o ingrozeste.
- A fost lovit de o masina cand traversa. Nu a murit. Il ducem la spital. Ne puteti ajuta cu cateva informatii?
- Da, desigur. Merg la spital cu dumneavoastra.
- Sunteti din familie? Ne puteti spune numele dansului?
Nu. Nu le putea spune nimic. Habar nu are cine este acest om. Este un strain cu care ea lua masa de ceva vreme, uneori de trei ori pe zi. Ce sa le spuna? Ca ii cumpara mancare si ca mancau impreuna la o margine de drum? Sa le spuna ca este fiica unor importanti oameni si ca nu are pe nimeni, ca este singura si plina de bani, ca nu a muncit o zi in viata ei? Nu putea sa para o nebuna in ochii lor. Asa ca a ales sa ii minta.
- Sunt verisoara lui. Se numeste Anton.
- Anton. Anton si mai cum?
Mela nu este o buna mincinoasa, insa data fiind situatia trebuie sa improvizeze si sa o faca foarte bine.
- Anton Saint-Exupery. Cu igrec in coada.
- Aha. Si cu ics, da?
- Da. Se scrie S A I N T E X U P E R Y.
- Aha. Ciudat nume.
- Da..ciudat.
Dupa ce a inventat data nasterii si a dat adresa de la fosta casa a parintilor ei, Mela a urcat in masina politiei si a fost dusa la spital. La camera de garda pacientul fusese inregistrat pe baza datelor furnizate de ea, emotia nu ii dadea pace si un singur gand o ingrozea: daca sub barba omului nu se ascundea un tanar de 30 de ani asa cum estimase ea? Daca omul era mai batran si cei de la spital isi vor da seama ca ea mintise?
- Luati loc aici. Va aduc o cafea?
- Nu, multumesc mult. As vrea sa stiu cu cine pot sa vorbesc..Un medic. As vrea sa stiu care este situatia. Va rog..
- A intrat in operatie si probabil va dura ceva.
- Astept aici. Da, mai bine aduceti-mi si mie o cafea.
Politistul este un domn la cam 40 de ani, rotunjor la fata si cu ochii blanzi. Mela a vazut politisti numai in filme. Domnul asta ii va adduce cafeaua apoi o va lasa singura in sala de asteptare. Nu a fost niciodata intr-un spital, parintii ei aveau medicul familiei care a ingrijit-o de cand s-a nascut. S-a asezat pe o bancheta si si-a pus paltonul ca pe o perna. Orele au trecut, in camera de garda de langa sala de asteptare soseau diverse persoane, oameni accidentati, femei care tipau, copii cu capul spart. Dar Mela nu vedea nimic. Astepta o veste. Oricare.
- Dumneavoastra sunteti ruda domnului Saintexupery?
Isi abtinu cu greu un zambet si se ridica spre asistenta.
- Da, eu sunt. Spuneti-mi ca este bine va rog.
- Da, puteti merge la el in rezerva. Sa nu va speriati, este bandajat dar este in afara oricarui pericol. A avut noroc. L-au barbierit infirmierele..
- Va multumesc mult.
Camera este alba si are un pat in mijloc. Mela daduse numarul asigurari ei de sanatate si Anton avea parte de tratament regesc. Era singur intr-o rezerva de lux.
- Buna ziua. Sunteti sotia, nu?
- Ah, nu. O prietena. Cum se simte?
- Este bine. O sa fie bine.
- Are capul spart? Ce a patit?
- Da, are capul spart, o fractura la picior si cam atat.
Medicul ii zambeste si isi aseaza mana peste mana ei.
- Puteti sa stati cu el pana se trezeste. Dar mai bine mergeti acasa si reveniti in cateva ore. Mai dureaza pana trece efectul anesteziei.
- O sa stau aici. Multumesc
S-a asezat langa pat, cu fata spre geam. Orele au trecut greu, s-a ridicat si a mai baut o cafea. S-a insearat repede si a atipit cu capul pe marginea patului.
Anton s-a trezit si nu a inteles unde este si ce s-a intamplat cu el. A incercat sa se ridice dar o durere l-a sagetat si s-a oprit. O asistenta a intrat in rezerva lui si i-a facut semn ca langa el este cineva care doarme. I-a ridicat patul si atunci Anton a vazut-o pe ea, dormind.
- Nu aveti nevoie de tot bandajul, aveti o rana mica.
- Ma simt bine, dar ma incomodeaza sa am ceva care imi inconjoara capul.
- O sa vina domnul doctor in cateva minute. Sa o trezim pe sotia dumneavoastra?
- Da, va rog.
Asistenta a atins-o pe Mela usor si apoi i-a soptit ca trebuie sa iasa putin din camera.
- Totul este in regula, doua minute mergeti si beti putina apa pana termina domnul doctor.
- S-a trezit? Este bine?
- Da, o sa vina domnul doctor..
- Eu o sa plec acum..
- Pai nu vreti sa..
- Nu, nu este ok. Daca s-a trezit este totul in regula. Pot sa plec acum.
A iesit cu paltonul dupa ea, a mers pe strazi si a plans ca si cand patise ceva ingrozitor. Vantul ii batea in fata si incepuse sa ploua. Fiecare rafala de ploaie ii intindea lacrimile. A intrat in casa si s-a trantit langa usa, s-a ghemuit si s-a acoperit cu paltonul ud. A plans fara sa stie de ce pana a adormit, acolo langa usa.
A doua zi nu a iesit din casa. Didi a venit la ea, i-a facut supa si a ingrijit-o. Medicul familiei a fost sunat, a venit si a consultat-o pe mica Mela. Ea a rugat pe toata lumea sa nu alarmeze familia.
- Ce este cu ea domnule doctor? Dumneavoastra stiti totul despre ea, este bine puiul meu?
- Este grav. Are o boala de inima…Cred ca puiul tau Didona draga este indragostit!
- Vai de mine! Cum puteti sa imi spuneti asa ceva! Cum sa fie indragostita?
- Va asigur ca este sanatoasa tun. A avut o raceala, a trecut. Acum sufera. Vorbeste cu ea. Poate tie o sa iti spuna.
Didi isi frange mainile, se uita la Mela si nu vede in ea o femeie ci tot pe fetita care ii adormea in brate. Mela doarme si ofteaza din cand in cand in somn.
- Spune-mi cine este? Cine te face sa oftezi copil frumos?
- Didi..tu mereu ai stiu tot. Nu vreau sa vorbesc, te rog. Lasa-ma singura. Nu vreau decat sa stau in casa. Atat.
- Nu poti sa stai in casa, vreau sa iti fie bine, trebuie sa te ridici din pat. Sa iesi. Uite iti gasesc o slujba, mergem impreuna si facem curatenie la oameni in casa, facem orice iti doresti, dar vreau sa te dai jos din pat si sa iti revii. Trebuie sa iti revii.
Mela a stat inca o vreme in casa. Didi s-a tinut de promisiune si a rugat familia de al carei menaj se ocupa sa ii permita sa isi aduca un ajutor.
- Maine mergem la treaba. O sa primesti o uniforma care o sa-ti vina foarte bine. Nu o sa faci nimic, o sa fi cu mine toata ziua. Nu trebuie sa muncesti pentru ca eu stiu exact ce am de facut. O sa stai cu mine si o sa trecem noi peste toate grijile. Familia la care lucrez este o familie deosebita. Au trecut prin niste probleme si par niste oameni inchisi dar nu sunt asa.
- Cum adica deosebita? Mai ciudati ca noi? Didi, ma sperii.
- Nu mai ciudati. Au niste copii cu probleme, sunt o familie foarte unita dar par ca au suferit foarte mult. Am auzit-o pe doamna casei vorbind cu cineva despre copii lor. Acolo este problema.
- Da Didi, acolo este. Ca la noi, ca peste tot.
Prima zi de munca in care Mela nu va munci. Si-a pus pe ea uniforma si a mers in spatele lui Didi ascultand ca un elev ascultator fiecare indicatie. Didi i-a pus mopul in mana, a invatat-o sa puna vasele in masina de spalat, sa curete geamurile. Mela facea primul ei curs de gospodina fara diploma.
- Copii locuiesc in camerele de sus?
- Da, dar nu iti imagina ca vorbim despre copii mici. Sunt de o varsta cu tine cred. Doi frati, gemeni – o fata si un baiat. Artisti.
- Aha. Nu i-am vazut deloc. Nu coboara sau ce e cu ei.
- Ei ba da. O sa ii cunosti, desi nu cred ca este bine. Tu nu esti o menajera obisnuita. Mai bine sa nu va cunoasteti.
A trecut o saptamana. Melei i-a revenit culoare in obraji, se gandeste la Anton si la povestea lor fara cuvinte dar nu are curaj sa mearga la strada lor. Nu i-a povestit nimic Didonei, numai ea si Fantomete stiu adevarul. Sta la Casa aproape toata ziua, Didi o alinta si s-a cunoscut si cu ceilalti angajati din casa. Cu stapani nu se prea vede, Didi o tine departe de ei ca sa o protejeze.
Intr-o zi a iesit pe terasa Casei, a dat jos papucii si a mers desculta prin iarba umeda. In spatele Casei se intinde un mic camp care se termina intr-un fel de padurice. Didi plecase la cumparaturi si o rugase sa stea in casa, la bucatarie. Pentru ca era o zi calda Mela a iesit. A mers desculta pana spre padurice, si-a desfacut parul si a lasat vantul sa o mangaie. Langa smocul de padure a vazut un foisor de lemn si in foisor a vazut ca era cineva. A mers incet pana acolo si pe o banca a vazut un tanar cu ochii inchisi. Langa el este o masina de scris si un teanc de foi presate de o statueta de bronz. Se uita curioasa si crezand ca tanarul doarme s-a apropiat tiptil, prin spatele lui, incercand sa vada ce scrie.
- Cine esti tu?
Este exact in spatele lui, el nu o vede asa cum ea nu ii vede chipul. Se intoarce brusc spre ea si o fixaeaza cu niste ochi blanzi.
- Eu sunt Mela. Tu cine esti?
- Mela? Mela si mai cum?
- Mela si atat..Tu cine esti?
- Daniel. Daniel si atat.
- Aha. Ce faci aici singur? Ai voie sa fii aici?
El rade si se uita la ea calm.
- Am voie sa fiu oriunde. Asta este casa mea. Dar tu, tu ai voie sa fii aici? Vad ca porti o uniforma. Lucrezi la noi?
- Ah, uniforma. Pai da. Cred ca lucrez la voi..
Este stanjenita usor si totusi simte ca este in siguranta langa Daniel.
- Ce scrii acolo? Esti poet?
- Oh nu. Scriu povesit. Nuvele. Un roman, poate..
- O sa imi dai sa citesc? Cand termini vreau sa spun..
- Inca nu cred ca suntem in stadiul acela al unei relatii.
Daniel rade, pare ca se joaca cu ea, o studiaza. Ea este pentru prima oara in viata sigura pe ea. Nu are nevoie de Fantomete, de Val, de Fulg. Este bine.
- Trebuie sa ma intorc. Didi o sa se supere daca nu ma gaseste.
- Mela, da? Asta este numele tau?
- Da. Mela. Si tu esti Daniel.
A fugit catre casa, si-a pus papucii si si-a prins parul. Dupa atata vreme era calma. A doua zi a anuntat-o pe Didi ca nu vrea sa mai mearga la Casa. Ca este in regula si ca vrea sa stea o vreme singura. A gasit un azil de batrani si gatea pentru ei la cateva zile bucate dupa retete alese. Ducea mancarea in caserole si ii alinta pe batraini care o adorau.
- Daca eram cu 30 de ani mai tanar, nu as fi lasat eu asa o fata frumoasa singura!
- Vai Domnule colonel..se poate..
- Domnule draga, daca EU eram cu 20 de ani mai tanar..eheee..asa o femeie ca Mela..
Lumea ei se schimbase din nou. Didi se bucura ca are in sfarsit ceva de facut puiul ei, ea isi continua serviciile la Casa. Totul era calm si Mela era linistita. Trecuse pe strada cu “trotuarul”dar Anton nu mai era acolo. S-a mai oprit de cateva ori si a mancat singura pe trotuar, insa lipsa lui o intrista asa ca a renuntat sa mai ia masa in oras, pe o bordura.
Intr-o seara Didi a sunat-o si i-a spus ca Daniel intrebase de “fata cea draguta”care lucrase in casa.
- Baiatul asta nu a vorbit niciodata de cand lucrez la familia asta. Eu credeam ca e mut.
- Cum sa te intrebe de mine? De ce? Ce a vrut sa stie?
- Unde esti. Atat. Si ca esti bine.
- Si tu ce i-ai spus?
- Ca esti acasa la tine, ca esti bine. Si ca lucrezi la azil.
- I-ai spus ca lucrez la azil? De ce i-ai fi spus asta??
- Pentru ca are ceva pentru tine si vroia sa stie unde sa iti trimita. Vroiai sa ii dau adresa de acasa?
- Oh, nu. Bine. Hm..
A doua zi Mela merse la azil cu mancarea pentru vesnicii indragostiti de varsta a treia. Mosuleti erau asezati in cerc si povesteau. Mela a asezat cutiile cu caserolele si s-a apropiat usor de ei.
- Mela, draga Mela! Nu ne-ai spus nimic niciodata! Am tot flirtrat cu tine atata vreme si tu ne-ai lasar sa speram sis a visam la tine!
- Despre ce vorbim? S-a intamplat ceva?
- Ai un admirator secret fata draga! Ai primit o carte de la un tanar. Chiar cu o dedicatie.
Mela zambeste si ia cartea in mana. Daniel. Desigur. I-a trimis o carte, asa cum a promis. O cartre care se numeste “In colt de strada” ..O carte a carei coperta are un desen care ii aduce aminte Melei de un anumit colt de strada. Un desen facut in carbune, cu doua siluete schitate timid. Deshide cartea si ochii i se umezesc brusc.
- Ce scrie Mela? Este o dedicatie speciala, nu?
- Nimic..Nu scrie nimic..
Mela lasa carte pe masa si se indeparteaza cu ochii umezi. Isi inghite lacrimile si merge repede catre iesire. Domnul colonel - un batranel simpatic ia cartea in mana si citeste cu voce tare, dupa ce isi aranjeaza ochelarii pe nas:
- Zice asa : “Pentru Mela, cu drag..pentru tot ce a facut pentru mine”. Semneaza “Anton”…
La iesirea din azil, pe o bordura Mela se aseaza si plange incet, ca un copil. Tine capul intre maini si pare pierduta. Langa ea vine cineva incet, se aseaza si o cuprinde cu o mana dupa umeri. O saruta incet pe par si apoi ii intinde o batista mare, barbateasca. Mela nu schiteaza nici un gest, plange cu suspine, incet.
- Ti-e foame?
Vocea lui Daniel. Vocea cuiva pe care parca nu l-a auzit niciodata dar care ii este atat de familiara..Mana lui peste mana ei, fara o manusa fara degete. Ridica ochii plansi catre el si il vede zambindu-i. Ochii lui Anton.Omul cu care comunicase fara sa vorbeasca. Daniel. Anton.
- Da. Mi-e foame..
- Stiu un loc unde se mananca niste sandwichuri cu ton excelente..
- Si eu..
Este liniste pe strada lor. S-au asezat unul langa celalat pe bordura, mananca si se privesc in ochi. Nu au de ce sa vorbeasca. Nu au de ce sa piarda timp vorbind. In ochii lor se citeste totul. Sunt ei doi, in colt de strada. La fel ca la inceput.

11 decembrie 2007