Ninsoare in Paris

Ninge cu fulgi mari si desi. Abia se crapa de ziua iar lumina alba si cruda de neoane din aeroport ma face de fiecare data sa sufar aproape fizic. Am zburat toata noaptea si n-am putut dormi. Ca de obicei. Am un gol in stomac si as fuma o tigara dar n-am mai fumat de mai bine de un an si nu cred ca mai sunt obisnuita. E aglomeratie, desi atit de devreme, aud susur de voci in jurul meu, nu inteleg nimic, nu vorbesc franceza aproape deloc. Caut cu privirea o fata cunoscuta, sau macar prietenoasa. Sunt foarte obosita. Si totusi imi bate inima atit de clar ca pot s-o simt in piept cum tresare. O aud in git.
Trag aer in piept, imi pun geanta pe umar si ma las purtata de semnele luminoase, mai mult ghicesc calea catre aer curat. Ajung in fatza usilor glisante si ma opresc, privesc in jur ca-n vis si ma loveste brusc gindul ca nu mai sunt la fel. Simt nevoia dureroasa de a ma privi acum in oglinda, de a ma linisti privind o fatza cunoscuta. Dar nu sunt oglinzi iar geamurile sunt aburite. Sunt aici, imi spun, la un ocean distanta de casa si de ceea ce-mi tine de cald, sunt in cautarea mea, cea care eram acum 5 ani. Sa privesc in ochii cuiva si sa sper ca inca mai sunt acolo. De ce? Nu are importanta, imi spun, nu mai are importanta acum. Sunt aici deja. Caut un barbat pe care l-am pierdut demult. Aici, la jumatate de drum, am sa-l gasesc.
Sunt aici, singura, cautind un om care nu e al meu, desi poate fi, desi va fi.. chiar si daca doar pentru putin.
Vad totul cu incetinitorul ca-ntr-un film, miscarea ma fascineaza si ma oboseste, vad aburi iesind din gura unui barbat de dincolo de geam, geanta il trage putin in jos, e obosit, probabil schimbarea de fus orar, priveste ingrijorat in jur, parca e in cautarea cuiva.. care nu mai vine. Linga mine o femeie imi zimbeste, cu miinile in poala. Seamana un pic cu bunica-mea si asta imi da un sentiment de liniste, e semn bun, cineva ma vegheaza discret.
Imi fac curaj, ma inchei la haina, imi pun caciula in cap, imi leg fularul si cind sunt complet pregatita ma indrept catre usa. Sunt afara, e inca aproape noapte, vibratia orasului care imi pare ca ne asteapta de 5 ani imi da fiori. Si ninge, ninge, e aproape cald, imi dau jos caciula si ma eliberez din strinsoarea fularului. Stau. Ma ninge. Astept. Nu stiu de cind. Si parca il vad venind, cu parul ondulat si plin de ninsoare, imi zimbeste si isi lipeste buzele de ale mele. Ma imbratiseaza si ma lipeste de geamul de sticla, care se abureste brusc. Miinile-i ma cauta si le simt fierbinti chiar si prin atitea paltoane si pulovare care ne despart. Ii simt emotia si as vrea sa-i spun atitea lucruri dar nu pot vorbi. Nu-i gasesc privirea si inainte sa-mi pierd cunostinta mai vad cerul care se deschide alb, alb..
Deschid ochii, aproape am atipit in picioare, in asteptare. Mi-e cald, am transpirat si nu stiu daca de emotie sau e pur si simplu prea cald pentru mine.
Ma sui intr-un taxi si dau adresa hotelului. Privesc pe geam, in timp ce masina se strecoara cu greu prin traficul tot mai dens, vad bagaje, oameni, imbratisari, fluturari de miini, si iar bagaje, masini, autobuze, taxiuri. Nu ma grabesc nicaieri. Acum nu mai are niciun rost sa ma grabesc, ma gindesc. Sunt deja aici.
O mina flutura deodata chiar in fatza. Si parul negru si lung luceste in lumina zapezii si pare un Fat-Frumos cu pielea foarte alba, aproape translucida. Nu are nimic cu el, nicio geanta, nicio valiza, o mina infipta in buzunar iar cealalta flutura dupa un taximetru. Il string pe taximetrist de umar si, fara voce, ii fac semn sa opreasca. Din nou lumea se misca foarte incet, cu citeva frame-uri pe minut, il vad cum zimbeste, nu ma vede inca dar zimbeste, schimbind-si greutatea de pe un picior pe altul. Cobor si ramin impietrita caci deodata mi se face frica. Cine e omul din fatza mea? Mai sunt cine eram cind ma iubea? Mai stim sa fim aceiasi?
Vad cum fluturarea de mina se fringe usor, ma priveste, ar vrea sa zica ceva dar e prea departe, intre noi sunt oameni si masini. Ride scurt, nu stiu daca e emotie sau sunt eu.. Se apropie si se opreste in fata mea. Mai ride o data scurt si parca ar vrea sa ma mingiie pe obraz. Dar se razgindeste. Se urca in masina si pornim din nou inaintind greoi prin trafic.
Stam unul linga altul pe bancheta din spate a taximetrului si ii simt parfumul si aproape ma atinge. Cu privirea ii caut miinile dar le are infundate in buzunarul la palton. Ma priveste si nu spune nimic. Dupa aproape un sfert de ora in care nu ne-am atins si nu ne-am vorbit intreb:
-Ce mai faci?
-Te doresc, zice aproape soptind.
-Aici?
-Sau unde vrei tu.
Ma surprind fericita, pentru ca nu i-am mai auzit r-ul graseiat de atit de multa vreme.
-Ti-e foame? Vrei sa mincam ceva cind ajungem, intreb intr-un final, mai mult ca sa nu tac..
-Poate mai incolo, raspinde privindu-ma intens.
Ma aplec catre el, pina aproape ii ating fatza, ii adulmec pielea si-i soptesc:
-As putea sa te sarut acum..
-Sa mai asteptam, spune, apasind fiecare cuvint. Daca te ating acum, chiar si cu marginea paltonului, nu cred ca mai ajungem nicaieri decit poate la politie pentru comportament indecent. Sa mai asteptam..
Are dreptate, imi spun, ma departez putin, numai atit incit sa nu ne atingem, nici macar din greseala. Ne privim doar. Dupa o vreme oprim in fata hotelului.
-Ma duc sa-mi iau ceva de baut, zice de indata ce intram si dispare in bar.
Ma opresc la front desk si ma inregistrez, apoi il urmez in bar si ma asez linga el, ii iau paharul din mina si beau o gura. Tare. Aproape am ametit. Mai iau o gura.
-Tu ce mai faci, ma intreaba privindu-ma cu un ochi inchis prin sticla paharului.
-Si eu la fel, zic scurt, de teama ca, daca nu ma grabesc, gindurile imi vor ramine nespuse.
Zimbeste. Ochii ii ard.
-Stiu.
Lasa paharul jos, se apleaca usor peste masa si imi mingiie delicat buzele. Ii sarut degetul cu care ma atinge. Ii aud gindurile vuind, singele alergindu-i prin tot corpul, de unde stau vad o vena zvicnind la timpla.
-Hai, zice luindu-ma de mina, sa mergem. Te-am asteptat destul.

Aloha, decembrie 2007