La metrou

- Ia geaca mea daca vrei, dar vino acasa in noaptea asta ca maine am nevoie de geaca. Si daca o iei, scoate tot ce e in buzunare.
- Imi iau inca un pulover, eu sunt mai friguroasa..
- Nu iti trebuie. Este antivant!
E mandra sora mea de geaca ei. Si eu care stau cu banii in portofel si ma milogesc de ea sa imi fie bine. Am sunat la taxi si nu e nici o masina libera. Probabil o sa tremur ca un rahat in furtuna asta. Dar merit. Sa nu pleci cu masina la baut! Regula.
Masina mea e cuminte pe o strada. Eu ma duc sa ma vad cu Adrien si pentru ca nu am masina si nu am gasit taxi ma voi aventura intr-o expeditie cu metroul.
Mi-e frica la metrou. Mi-e frica de oamenii de pe strada. Imi pun geaca, fes in cap, gluga peste fes si un sal gros drept fulat.
Merg repede si nu ma uit nici in stanga, nici in dreapta. Fir’ar sa fie de modernizare in orasul asta de rahat! Nu am trotuar, mi-e frica de masini, deci nu merg pe strada. As putea foarte bine sa merg printre cele doua linii proaspete de tramvai. Printre alte masini parcate aiurea.
Ma risc si sar peste balti pana reusesc sa simt caldaram sub talpi.
- Vezi ca e o groapa, aud o voce de baiat si sar peste groapa exact cand albii mei adidasi se scufundau in namol.
Nu apuc sa ii multumesc. Gluga imi apara fata de stropii inghetati de ploaie. Merg repede cu pasi mari, asa cum m-a invatat tata. Mi-am pus manusile si imi trec mii de ganduri prin minte.
Sa-l sun pe Adrien sa stie ca am plecat spre el. Daca patesc ceva pe drum? Ai mei nu au nici un numar de la el. Daca o sa cad intr-o groapa din asta. Fuck! Fuck!
Trebuie sa las gandurile astea absurde si sa imi vad de drum. Mi-a inghetat nasul. Cant in gand si imi mai scapa cate un zumzet.
- 2 calatorii va rog. 20 de mii. Habar nu am cat costa sa te dai cu metroul.
Vad o fetita, este inalta cam cat Maria. Cam 7-8 ani. Bruneta, tunsa scurt. Frumoasa, cu ochii mari si caprui. Sau negri? Poarta un hanorac bleumarin si pantaloni de bumbac largi jos. Pare o mica femeiusca, cool.
Ma uit dupa o mama, un adult care sa vada de ea. Dar pare singura. Bantuie.
- Imi dati va rog un banut?, o aud cerand de la un tip. Ala o priveste ciudat si pleaca de langa ea.
Ma uit la ea si o chem cumva cu privirea.
- Imi dati va rog un banut?
- Nu. Vreau sa vorbesti cu mine. Vrei ?
Nu imi pare un copil de pe strada.
- Ce cauti la ora asta la metrou? E 8 seara, e duminica. Tu nu mergi la scoala?
- Pai nu mai stau mult. Strang 100 de mii si plec.
Ma uit la ea si brusc imi vine sa plang.
- Unde e mama ta fata ? Cum de stai noaptea la metrou? Ai cercei de aur in urechi, stii, nu? Costa cam 600 de mii cerceii tai. Nu esti un copil de pe strada, stii nu?
S-a blocat si incepe de vorbeasca repede si cu greseli de gramatica. Imi vine sa rad si o ascult serioasa, sa nu o jignesc. Pare o mica mincinoasa, cumva. Si imi aduce aminte de mine cand eram mica. Are ochii jucausi ca ai mei.
- Sunt clasa a doua. La Resita merg la o scoala. O suta nu stiu cat.
- Ma minti. Acolo sunt doua scoli! 36 si 99. La care esti? Cum sa nu stii la ce scoala esti? Te duci sau nu la scoala?
- Ma duc! Nu mint. Dar nu mai stiu la ce scoala.
- Unde e casa ta? Ai mult de mers cu metroul? Si de la metrou mergi pe jos pana acasa, asa noaptea, prin ploaie? Ti-am zis ca iti dau 100 de mii daca vorbesti cu mine si nu ma minti, nu?
- Merg o statie. Si apoi merg putin.
- Nu ti-e frica de masini? Ploua rau afara, nu ti-e frig?
Ar putea sa ma minta si totusi se sperie cumva de mine si incepe sa vorbeasca.
- Stam in parc, in canal. Nu ma pierd pana acolo.
Ne-am asezat una langa alta. Brusc imi dau seama ca o urasc pe mama ei. Pentru ca ea este de vina. Asta simt.
- Unde e mama ta?
- In canal, cu surioara mea.
Iar simt ca imi vinde ce crede ca vreau sa aud.
- Cati ani are mama ta? De ce nu are serviciu? De ce tu cersesti bani??
- Are..aahh..30 de ani. Si nu are servici. Sta cu noi. Banii ii strang sa imi iau caiete. Sau ceva de mancare.
Ma uit la ea cat este de frumoasa si ma gandesc. Nu am fost in stare sa am un copil. Maica-sa a facut-o cand avea 22 de ani. Nu i-a pasat de nimic. O lasa pe strazi sa ceara bani de la straini si nu se gandeste ca cineva poate sa i-o ia pur si simplu intr-o seara.
- Iti dau banii si vreau sa imi promiti ca nu mai vii la metrou niciodata.
Ochii ii sclipesc si imi raspunde repede.
- Ah, nu. Nu mai vin. Promit.
Langa noi sunt doi jandarmi. Isi vad de treaba, nu le pasa de copii astia.
- Ma minti, stii ca stiu ca ma minti, nu? Stii ca o sa ne mai vedem intr-o zi si eu o sa iti spun ca mi-ai promis.
Ii vine sa planga. Si mie imi vine sa plang. As vrea sa o strang in brate, sa nu planga. Ii dau banii si ii spun :
- Daca te mai prind la metrou sa stii ca te iau de mana si te duc la politie. Ma crezi ca te duc acolo ?
Are ochii mari si negri. Ca doua cirese. Are parul inhis si curat, nu pare un copil al strazi, nu miroase urat. Statia ei este aproape. O privesc cum se ridica. Este un om mic, este o mica femeie. O golancutza. Si da, imi aduce aminte de mine. Demult. Cand plecam de acasa si ma plimbam prin oras – pana in capatul strazii, printre blocuri. Mergeam si vizitam. Nu ceream bani pentru ca in copilaria mea banii nu erau nimic. Nu aveam nevoie de bani ca sa fiu fericita, ca sa imi iau caiete, ca sa imi iau de mancare. Mama mea era cea mai buna mama din lume. Si eu aveam acasa o surioara. O familie. Eu aveam totul. Eu umblam de nebuna pe strazi si eram in siguranta.
- Pa fata, sa fii cuminte. Sa nu ne mai vedem la metrou, da?
- Pa pa, imi zice si pleaca ochii in pamant. Si-a bagat sute de lei in buzunar, langa un mar mare rosu pe care i l-a dat probabil cineva.
Am ramas singura. Un miros de urina imbacseste atmosfera. In fata mea se aseaza o fetita jerpelita cu niste ochi ciudati. Cara o plasa de rafie mai mare decat ea. Se aseaza si atinge usor o tanara care statea pe scaunul de langa.
- Ma scuzati, va rog.
Fata isi trage paltonul si se intoarca cu spatele la copil. Vorbeste si prietena ei si stramba din nas. Asta mica miroase rau. Ma uit la ea si ma socheaza ochii ei verzi tulburi. Clipeste des, pare ca o sa adoarma dintr-o clipa in alta. Langa ea, pe cealalta parte sta o doamna in varsta care o studiaza ca pe un mic animalut. Ma gandesc – daca ii dau si asteia 100 de mii o sa ajung in Rai mai repede decat mi-am propus. Gandul asta despre egoismul meu ma face sa rad. Oare suntem buni ca sa ajungem in Rai?
- Cat aveti un ceas? O intreaba mica jerpelita pe fata tanara de langa ea. Se face ca nu a auzit si asta mica intreaba iar.
- Sa fie vre’o 8.
- Multumesc mult.
Inchide ochii si eu continui sa o studiez. Are trasaturi frumoase, dar are ceva in neregula. Deschide ochii brusc si ma sperie cu culoarea lor. Statia unde trebuie sa cobor se apropie. Ma ridic si ma mai uit inca o data la mica fetita. Atipeste. O umbrela cade cuiva din mana si o trezeste brusc. Apoi inchide ochii.
Cobor si imi inchid geaca, pun fesul, fularul. Nu mi-a iesit aia mica din minte. Merg repede prin ploaie si ma bucur ca nu sunt oameni pe strada. Caci nu vreau sa vad pe nimeni. Trec pe langa o carciuma si ma uit la chipurile vesele si puse pe mancare si petrecere. Vad o silueta si simt prin ploaia deasa un miros rau. Un alt jerpelit, cu hainele ude si o geaca deschisa sta pe trotuar, are o plasa in mana si pare nehotarat.
Simt cum mi se strange stomacul si grabesc pasul. Trec pe langa el repede si il privesc cu coada ochiului. Vad pe jos, undeva in fata mea, o bucata de teava de plastic groasa. Un gand imi incolteste in minte “ daca ma ataca asta asa ii trag o teava din asta in moaca”. Cu gluga aia in cap si fesul pe urechi nu aud nimic. De asta gandurile mele se aud asa de tare. Totusi simt ca ma urmareste omul ala. Peste bulevard aud niste urlete de fiara si vad o alta silueta care merge prin ploaie si injura de mame si morti. Mi se face frica si intorc capul. Jerpelitul fugea. Ma sperii si merg si mai repede. Ma depaseste si ii strig ca o nebuna:
- Inchide-te la geaca! O sa mori de frig.
Nu stiu ce mi-a venit. El trece, se uita catre o scara de bloc, mi-e frica de el si totusi trebuie de merg mai departe. Aproape ajung sa merg paralel cu el. El fuge de ploie. Eu fug de el si de ploaie si totusi cumva ma tot prinde din urma.
Urasc sa imi fie frica. Urasc sa imi fie frica de ce nu pot controla. Ma gandesc ca poate il judec gresit si poate nu vrea sa imi faca nimic. Poate doar isi cauta un adapost. Eu incerc sa imi imaginez situatii de scapare dintr-o situatie in care nu ma aflu.
Vad un sant in mijlocul trotuarului, alerg spre el, il sar si decid “am sa fug pana ajung acasa”. Ploia imi taie fata si alerg, alerg. Ma uit in spate si nu il mai vad pe murdarel. Si totusi nu ma pot opri din fuga mea nebuna. Geaca este uda si ma trage in jos, vad scara blocului. E lumina. Intru si alerg pe scari pana la ultimul etaj.
- Nu mai merg niciodata cu metroul!
- Ce ai patit? Esti nebuna?
- Nu am patit nimic. Imi este frica de oameni. Atat. Mama, ce frig e.
Imi agat geaca pe usa de la baie si ma uit la el. Sunt rosie la fata, in casa e cald si bine.
- E din cauza masinii. Te-ai obisnuit sa mergi cu masina si sa nu vezi pe nimeni. Unde ti-e masina.
- Pe o strada. Ce mai conteaza..Da, sunt nebuna.
In masina mea sunt doar eu. Nu sunt fetite singure in afara de mine. Nu sunt jandarmi care nu vad fetitele singure. Nu sunt oameni care injura, care alearga murdari si aproape goi pe strada.
Mi-a fost frica la metrou.

Pustiu

- Iesi afara din casa mea. Sa iti iei catrafusele si sa pleci.
- Esti nebuna. Mai bine culca-te. Nu vrei de fapt sa plec, nu?
- Ba da. Nu vreau sa vii aici, sa imi faci curatenie, sa imi gatesti. Vreau sa vii doar cand te chem eu. Acum trebuie sa iesi. Ai inteles ?
Ma priveste cu o fata pe care nu o plac. Este umflata, rimelul i s-a scurs si arata hidos. Parul ii este naclait si sta lipit ciudat de cap. Nu o cunosc pe aceasta femeie.
- Eu nu te-am vazut asa niciodata. De ce mai bei? Ce iti lipseste?
- Nu vreau sa ma mai analizezi. Sa pleci. Atat vreau. Ia-ti toate halterele si cacaturile pe care le-ai carat la mine in casa si du-te la maica-ta.
Ma ridic si imi indes lucrurile intr-un sac. Casa arata ca dupa razboi, sunt haine murdare peste tot. Motanul se pisa in toata incaltamintea de pe hol, numai de pantofii mei se fereste. Si in general de orice este al meu. Pentru ca noi doi suntem prienteni. Atat de apropiati incat eu mananc mancare de pisici iar el stie ca poate sa aiba incredere in mine.
In bucatarie, in chiuveta este un morman de farfurii care s-au uscat murdare. In frigider inca mai sunt boluri cu feluri de mancare numai bune de aruncat. Spal un ibric si incerc sa pun de cafea. Poate daca bea cafea o sa isi mai revina.
- Iti este rau? o intreb impaciutor.
- Du-te dracului!
Ma voi duce. La un moment dat. Acum trebuie sa strang putin in casa. Ii dau drumul la apa in cada, pun sare de baie si spumant. Ii pregatesc doua prosoape si halatul rosu. Poate isi mai revine daca face o baie.
- Ridica-te si hai cu mine. Nu ma face sa te duc in brate si sa te arunc in cada. Sper ca ti-a ramas putina demnitate.
- Nu mi-a ramas nimic. Arunca-ma in cada. Mi-e totuna.
O iau in brate si incerc sa o dezbrac.
- Ah, vrei sa ma violezi! Am inteles! De asta ai venit aici, nu? Nenorocitule! Sa vina politia!
Ma loveste si se zbate.
- Esti drogata? Ce naibii ai ? Ai baut si ai luat pastile? Nu ma mai lovi, te rog, calmeaza-te!
- Da-mi drumul, nenorocitule! Nu am nevoie de nimic de la nimeni!
O strang in brate si o tarai dupa mine pana in baie. Se zmulge din stransoare mea si o vad cazand langa wc. Mi-e mila si ma ingrozeste imaginea ei deasupra vasului.
Vomita si nu conteneste cu injuriile. Ii dau hartie igienica si ii umezesc fruntea cu apa rece. In baie sunt aburi, cada este plina si ma gandesc sa nu ii fac mai mult rau bagand-o in apa fierbinte.
- Am vomitat verde. Vino si ridica-ma! Ce stai si te uiti? Nu ai mai vazut pe cienva vomitand?
- Dezbraca-te. Si taci caci nu suport sa te aud.
Isi da pantofii cu toc jos, ii arunca spre hol si apoi cu gesturi lascive dar nesigure face un fel de streaptease de duzina. Se impleticeste si aproape cade din blugi. A ramas in chiloti si cu un maieu rupt, foarte fashion. Are picioare frumoase, pedichiura facuta. Se chinuie sa urce in cada si aproape mi-e mila vazand-o asa.
- Acum iesi. Nu vreau sa te gasesc in casa cand ies din baie.
- O sa ma gasesti. Iti fac o cafea si mai povestim. Poate iti revii.
- Imi revin pe dracu. Pleaca.
Inchid usa la baie, ma duc spre bucatarie, pun cafeaua in cesti si le duc in dormitor. Arunc toate hainele de pe pat intr-un sac. Parca locuim intr-un second-hand. Sunt zeci de tricouri, zeci de sosete murdare, blugi, pantaloni de schi. Este un dezastru. Si totusi aceasta femeie este curata si miroase impecabil de fiecare data cand ne vedem.
Schimb lenjeria, ii scot haine curate din dulap. Cineva ii calca si spala, oare? Sau in spatele acestei betive se ascunde o femeie de casa. Locuieste singura intr-un apartament central. Nu chiar singura. Casa arata ca si cand pe aici s-ar perinda diversi. Sub pat sunt cutii goale de Durex. Bine ca macar se protejeaza.
Imi pun un tricou pe mine, niste pantaloni sport si ma intind. O aud cum se spala pe dinti. Intra in camera si, cu parul in ochi, mirosind a curat, se aseaza pe pat, departe de mine.
Parca as vrea sa o iau in brate, insa totul la ea ma respinge, ma da la o parte. O las sa adoarma mai bine.
- Unde-i cafeaua aia? De ce mai esti aici de fapt? Ah, am uitat. Vrei sa te culci cu mine.
- Nu, ii raspund amuzat. Deloc. O sa stau pana te simti mai bine.
- Ma simt foarte bine. Poti sa pleci. Chiar acum de fapt.
- Mai bine sa dormim, ii spun si o acopar.
Tace si se supune. Surprinzator. O iau in brate si o simt mica si vulnerabila. A adormit. Televizorul merge non stop in casa asta. Motanul a dat niste ture in jurul patului si s-a asezat pe calorifer. Ma studiaza si coada i se misca nervos. Ar putea sa ma atace oricand.
- L-am parasit pentru ca m-a mintit.
Tac si astept urmatoarea ei fraza. O mangai pe parul negru si ud si o tin inca in brate.
- Eu nu sunt o betiva. Sau nu eram. Si nici nu ma culcam in targ cu oricine.
- Nu conteaza asta acum. Mai bine incearca sa dormi.
Am adormit in liniste, amandoi, imbratisati.
A doua zi s-a trezit, si-a facut dus si a plecat. Mi-a lasat cheile de la masina ei, de la casa si a iesit pur si simplu pe usa. L-am sunat pe frati-miu si i-am zis sa vina sa i-o prezint. Nu stiu unde a umblat sau ce a facut toata ziua, cert este ca pe la sase seara casa ei era luna, eu si frati-miu gateam si beam un vin. A intrat in casa si si-a aruncat geanta pe hol. Motanul a zbughit-o in debara.
- Ce pute asa? Ai musafiri? La mine in casa?
Frati-miu rade, fusese prevenit ca e nebuna gazda. Se ridica si le fac cunostiinta. Il scaneaza si imi zice:
- Bun de incercat odata. Si..ia zi..tu cu ce te ocupi?
- Lucrez la o firma de medicamente.
Ii las sa se cunoasca si pregatesc masa. Pun farfuriile, scot pahare de vin, apa minerala. Duc totul in sufragerie si ii anunt ca putem sa mancam.
- Tu ce faci de fapt ? Nu numai ca te-ai mutat aici, dar il aduci si pe frati-tu. Foarte tare!
- Asa glumeste ea, nu o baga in seama, ii spun calm fratelui meu.
Mancam si ma gandesc sa plecam. Poate are nevoie de timp singura.
- Sa iei masina cand pleci. Si ai si cheile tale. Eu ies in seara asta. Vreau sa beau ceva.
- Daca e ne vedem mai tarziu.
Imi iau cheile de la casa si de la masina si cobor cu frati-miu. Probabil ca nu o sa ne vedem noaptea asta. Oricum mi-a spus sa sun inainte sa vin la ea, sa nu fie cu cineva.
Plec la munca si noaptea trece repede.
- Dormi?
- Nu, acum am intrat in casa.
- Ti-e foame? Vrei sa iti aduc ceva de mancare?
- Da, vreau asa ceva bun. Niste chinez?! Ai de unde sa iei la ora asta?
- Da, iti aduc. Nu te mai sun, vin direct.
Este treaza si este altcineva. Parchez masina si iau pungile cu mancare.
- Unde vrei sa mancam?
- In gura, cum unde, imi raspunde razand
As vrea sa pot sa o sarut cand ajung acasa. Nu stiu daca avem o relatie sau suntem pur si simplu amici.
Scot cutiile cu mancare si le asez in mijlocul patului. Este fardata, imbracata de club, incaltata. In pat. Suntem inconjurati de scrumiere si de mucuri de tigara, pachete goale, farduri, sticle de parfum. Nu ii pasa de jegul din jur. Iar eu m-am obisnuit sa nu il mai vad. Impinge tot jos din pat si se aseaza comod. Mancam in liniste, mai butoneaza la televizor si cand gaseste ceva interesant imi face semn cu capul.
- Nu mai pot sa traiesc asa. Nu ma mai suport. Pute tot. Eu put. Mi-e scarba.
Mananca ca un copil rasfatat, alege carnea si separa totul in bucatele mici. Parca nu ii place mancarea.
- Daca vrei sa vorbesti, eu sunt aici.
- Taci atunci. Am o viata de rahat. Nu fac nimic decat sa sparg bani si sa beau. Am numai prieteni de unica folosinta. Care stau langa mine pentru ca am bani. Pentur ca ii platesc sa bea cu mine. Le iau haine si ii cazez la mine. Nu am pe nimeni de fapt. Tu ce cauti aici ? De ce nu iti gasesti o fata normala ? Nu una ca mine. Ce nevoie ai de o betiva langa tine? De una ca mine?
- Am avut o fata. Este bolnava acum. Trebuia sa ne casatorim dar s-a imbolnavit. Am avut chiar verighetele cumparate. Dar nu cred ca vrei sa auzi o poveste trista..
- Si eu am avut pe cineva. Multi ani. Si cred ca am sperat ca el este cel ales. Dar nu a fost sa fie. Nu cred ca stiu sa am o relatie..
- De ce l-ai parasit de fapt?
- Pentru ca era un bisexual nenorocit ! Pentru ca m-a mintit. Pentru ca asa am vrut. Sa il parasesc. Da-l dracului pana la urma. Zi-mi de tine si de fata aia.
- Nu sunt prea multe de spus. S-a imbolnavit si s-a terminat totul. Are un cancer, in faza terminala.
- Ai nevoie de bani? Ai nevoie de ceva? Sa imi spui. Am cum sa te ajut..daca vrei, zic.
- Nu stiu daca o mai poate ajuta ceva. Hai sa nu mai vorbim despre chestii triste.
Am terminat de mancat si am adormit imbracati, la televizor. Ceva ma tine langa fata asta. Nu stiu daca o iubesc sau daca ma iubeste. Nu stiu daca avem o relatie. Plec si vin, vorbim la telefon, ne vedem si apoi nu ne mai vedem.
Ma uraste si simt ca ma iubeste. Stiu ca se mai culca si cu alti barbati, dar nu imi pasa. Si eu ma mai culc cu diverse femei. O simt totusi ca pe cea mai draga prietena a mea.

Nu ne-am vazut de trei luni deja. Sunt cu Marianne de cam o luna. Avem o relatie civilizata si cred ca ea ma iubeste.
- Cine iti tot scrie, ma intreaba usor iritata.
- O fata..o prietena.
- O iubita de-a ta?
- Nu, o prietena am spus.
Ma uit la Marianne si mi-e draga. As putea sa o iubesc. Dar ceva ma cheama inapoi la cealalta.
A murit Rose. M-am vazut cu cealalta inainte cu ceva vreme sa moara Rose. Ma duceam la spital si mi-a dat masina ei ca sa imi fie mai usor sa ma deplasez. Rose era mica si slaba, nu mai avea putere sa lupte. Ma uitam la femeia cu care as fi putut sa am copii si durerea ma coplesea. Este frumoasa chiar si asa bolnava. Nici nu cred ca me recunoaste. Ochii ii sunt goi si adanciti in orbite. Mana ei este mica. Verigheta i-ar fi cazut de pe deget..I-am dus o caserola cu pepene galben, stropit cu zahar. L-am pregatit sora-mea..
Sun la ea.
- Bem ceva in seara asta? Pot sa vin la tine?
Intru in noua ei casa si o gasesc imbracata intr-o rochie neagra, de seara. Este fardata excesiv si arata ca un travestit care trebuie sa plece la agatat. Nu ii spun nimic, ma asez pe pat si o intreb ce are de baut.
Din doua telefoane rezolva problema alcoolului. Vin niste prieteni si sticlele de whisky se golesc. Nu ii vad, nu ii aud.
- A murit Rose. De aia bea. Lasa-l sa doarma.
Imi suna telefonul si in aburii de alcool din creier se amesteca sunetele. Ei vorbesc despre mine ca si cum nu as fi acolo.
Mai este o fata in afara de ea. Diana? Imi amintesc cum am cunoscut-o, in mai, la mare. Imi era rau de cat de beat eram si ea ma mangaia si ma tinea de mana. Am agatat-o cu cea mai buna fraza a mea: Tie iti mai curge uleiul?
A ras si m-a invelit cu o patura. Intr-un hotel de la mare am declarat-o sora mea si am tinut de mana toata noaptea.
Oare ei ma compatimesc? Inteleg prin ce trec sau sunt doar niste betivi nenorociti ca si mine?
Stau cu ochii inchisi si dorm sperand ca nu ma voi ma trezi niciodata. Rose a murit si eu imi beau mintile. Si oamenii astia beau cu mine.
Sunt cu capul la ea in brate, are ciorapi de matase, negrii, rochia ma zgarie dar sunt prea beat ca sa o dau la o parte. As putea sa ma scurg in ea, sa ma topesc si sa ii intru in vene, in sange. Caci ea este acum cu mine.
Simt ca indiferent cu cine voi trai ea este o prezenta constanta in viata mea. Maica-mea o place, sunt prietene. Frati-miu o place si el. Eu nu stiu daca o iubesc sau nu, insa simt ca emotional depind de ea.

Marianne a incercat sa se sinucida. Nu stiu ce i-am facut sau daca vrea sa moara din cauza mea. Da, am inselat-o. Nu numai pe ea. Poate nu sunt facut sa fiu fidel unei femei. Cu Lex am fugit la munte si ne-am iubit ore intregi. Si-a lasat barbatul acasa si am fugit pur si simplu. Nu am iesit din camera de hotel. Am facut sex in continuu, fara sa ne protejam, fara sa ne pese. Oare a fost iubire? Sau doar sex? De descarcare, de refulare. Sex.
Cu cealalta nu fac sex. Dormim si ne iubim intr-un fel ciudat.
S-a dus acasa la parintii lui Marianne si le-a spus ca trebuie sa vorbeasca cu fiica lor. Ma umfla rasul. Cred ca este nebuna. Mai nebuna ca fata asta care a vrut sa moara dintr-o iubire stranie pentru mine.

- Mergem sa bem o cafea undeva? Nu mai prea am bani..
- Nici eu, dar gasim de o cafea.
Ne-am urcat in masina si am iesit din oras. Pe malul lacului este un local intr-un fals vapor. Suntem patru oameni si preturile sunt frustrant de mari. Radem si ne luam sucuri si cafele. Ceilalti doi se condanesc si apoi pleaca spre masina. Ne plimbam printr-o padure si simt nevoia sa o iau in brate. Nu suporta sa o sarut, dar o fac si nu imi pasa ca vorbeste in continuu si injura. O tin de dupa gat si dintr-o data imi dau seama ca ea este echipa mea, prietena mea, iubita mea. Jumatatea mea total nepotrivita.
Este vulgara, absurda uneori. Isterica. Si totusi o simt ca pe un om bun. Si stiu ca ma iubeste in felul ei. Desi ma da afara din viata ei, revin de fiecare data. Poate depindem unul de altul. Ne leaga ceva.

Nu stiu ce am. Poate nu am nimic. Ma duc sa il vad pe tata. E cald afara si nu imi pun geaca pe mine. Am un tricou de la ea, blugii, adidasii si imi iau casca. Sunt gol pe dinauntru. Ma urc pe motor si rulez cu viteza. Am baut toata noaptea si gandurile imi vuiesc in minte. Am oprit la intersectie, un alt motorist ma saluta, ii strang mana si il privesc. Ma doare ceva si totusi nu stiu ce. Se uita la mine si imi face semn ca el o ia la stanga. Eu merg inainte. Am accelerat si trec pe langa masini. Nu imi pasa de politie, de viteza prea mare. Alerg si ma contopesc cu gandurile.

Ii vad pe rand pe cei dragi mie. Imi vine sa plang, casca mi se pare dintr-o data stramta.
O masina intoarce in fata mea, pe linie dubla continua. Nu l-am vazut. Nu am vazut nimic.
Dintr-o data nu ma mai doare nimic. Ma gandesc la mama, o vad cum ma mangaie si ma saruta, plange. Sora-mea ma cearta, plangand si ea.
- Cum ai putut sa mi faci asa ceva? Nici nu ti-am spus cat de mult te iubesc..Cum ai putut sa ne faci asta?
Ea nu plange. Nu face decat sa aiba grija de ceilalti. E calma. Pentru prima oara este altfel. Toti prietenii mei sunt aici, ai mei sunt aici. M-au plimbat prin toate locurile dragi mie.

Dar totul este parca pustiu. Fara mine. Pustiu in mine, pustiu in ei toti.

Razboi

- Unde te duci de fapt? Crezi ca esti de capul tau? Ca poti sa vii si sa pleci cum ti se nazare? Casa asta nu este hotel!
- Nu vin si plec cum mi se nazare! M-am saturat sa imi controlezi viata si sa ma tratezi de parca m-ai gasit pe strazi. Nu ies cu alti barbati, nu umblu de nebuna! Pur si simplu nu mai vreau sa vin acasa cand vrei tu. Vreau sa vin acasa cand vreau eu.
- Tu nu intelegi ca nu putem sa continuam asa? Ca asta nu e viata?
Ma uit la el si ma intreb pentru a mia oara: cine este barbatul de langa mine? Ce cauta in casa asta? In casa MEA? Cum l-am primit aici, cum l-am primit in patul meu, cum m-am casatorit cu el?
Am ramas insarcinata si datorita familiei am fost nevoiti sa ne casatorim. Si da, ne-am iubit o vreme. Vremea in care aveam bani si casa era plina de prieteni. Mese intinse, bucate alese. Nu munceam atunci, eram “tanara” mama si desi nu eu stateam cu copilul, aveam asa o pozitie privilegiata in grupul nostru. Pentru ca ei nu stiau ca am o bona care imi face toata treaba. Ma trezeam, bona venea si eu aveam toata ziua pentru mine. Citeam, vedeam filme, venea maseuza si mai statea la o tacla si un ceai. Nu puteam sa fumez si nici nu beam cafea. Doar eram mama! Dadaca fiicei mele era o tiganca tanara care abia nascuse, mai devreme decat mine cu o luna chiar. Stiam ca are nevoie de bani asa ca m-am gandit ca daca eu tot nu pot sa alaptez poate o conving sa o alapteze si pe fiica-mea. Si desigur a vrut. Pentru ca statea aproape de casa noastra i-am spus ca poate sa isi aduca si odrasla la noi. Aveam destul spatiu si oricum camera mea era la etaj, nu ma deranjau cu nimic. Menajera mi-a tot spus ca o sa se afle micul meu secret, dar mie nu mi-a pasat. Cat timp puteam sa dorm si sa imi vad de lauzie, copilul meu crestea frumos si sanatos. Caci tiganca mea era si frumoasa si sanatoasa. Si cu 10 ani mai tanara decat mine. Sotul meu ajungea acasa destul de tarziu. Primii doi ani din casnicie si din viata copilului meu au trecut neobservati. Apoi mi s-a facut dor de serviciul meu. De colegii mei. Din pacate de la mine din departament nu mai ramasese aproape nimeni. Intr-o televiziune in doi ani se shimba foarte multe. Am sperat ca ma intorc pe o pozitie care imi va permite luxul de a pleca la diverse intalniri. Gresit. M-am trezit intr-un loc unde nu mai stiam pe nimeni, inconjurata de oameni care lucrau cate 18 ore pe zi. Dar eu eram mama si aveam nevoie de anumite circumstante. Daca ii era rau copilului, daca trebuia sa plec repede acasa? Asa ca am tot negociat si pana la urma mi s-a gasit un post cu un program destul de lejer. Intr-un departament de Monden unde aveam cativa trepadusi care sa imi faca treaba. Ziua intreaga aveam intalniri si mese si cafele. Copilul statea cu o alta bona, tiganca noastra era din nou gravida si nu mai vroia sa vina. Oricum nu mai era nevoie de ea. Eu lucram pana pe la 6 seara iar sotul meu pana pe la 8. Ajungeam acasa, ma jucam cu copilul, il predam bonei care il preda mai departe sotului meu.
Nu stiu sa fiu mama. Nu stiu de ce am acceptat sa am acest copil. Nu pot sa spun ca nu imi iubesc copilul, insa nu stiu sa ma port cu el. Nu stiu ce sa ii fac daca plange si sa fiu sincera ma scoate din minti mieunatul ala care nu are leac. Bonele sa traiasca. Mi-a placut sa beau de cand ma stiu. Ma alint cu diverse bauturi si stiu ca din ce beau mai mult si mai variat realitatea incepe sa se deformeze si nimic nu ma mai poate atinge. Sotul meu ajunge acasa cand deja dorm. Sunt imbalsamata in alcool si parfumata cu esente tari. Nici nu cred ca stie ca beau. Nu stiu daca ma iubeste. Imediat dupa casatorie am mostenit de la matusa Lucie o vila de care ai mei s-au ocupat. Sa aiba copii unde sa stea. Mda.. Au renovat-o, au mobilat-o si au facut actele pe numele meu. S-au gandit ca este mai bine sa fiu doar eu in acte. Desigur asta mi-a dat oarece putere asupra barbatului meu. Ne-am mutat si timpul a trecut fara sa se petreca nimic intre noi. Sex rar si de complezenta. Nu m-am gandit niciodata ca ar putea sa aiba pe altcineva. Si el cred ca nu s-a gandit la mine vreodata ca la o persoana sexuala. Nici nu stiu daca eram treaza cand am ramas gravida. Copilul este sanatos, slava Domnului. Iar el, sotul meu..este un fenomen. Este enervant de calm. Cand ne-am cunoscut probabil datorita varstei si a conjuncturii in care ne-am vazut mi s-a parut un om cu o personalitate puternica, efervescent. Da de unde? Un lesinat. Un patetic. Cu camasile lui impecabile, pantofii lui lacuiti. Cu slujba lui penibila la banca, intr-un ghiseul de unde trebuie sa zambeasca si sa faca frumos la oameni. Puah!
Imi transpira cearsafurile de atatia ani. Nu stiu cum sa il fac sa plece asa ca aleg sa nu mai vin eu acasa. Mi-am inchiriat un apartament. La inceput aveam o saltea pe care sedeam. Eu si paharul meu de vodka. Apoi ne-am adus prieteni. O sticla cu suc de portocale. O veioza. O carte.
Am inceput sa plec devreme de la birou si sa bantui prin magazine. Cumpar tot felul de rafuri si policioare, dulapioare de bucatarie. Imi amenajez noua casa. Mi-am facut un plan. Voi trimite copilul la ai mei intr-o lunga vacanta. Apoi pe el il anunt : Te parasesc dobitocule! Du-te dracului cu tot!
- Cat este ceasul ?
- Trecut de miezul noptii. Da-te mai incolo sa ma bag si eu in pat. A ce mirosi? Ai baut?
- EU am baut?! Trebuie ca glumesti doamna.
- Poate mi se pare..
Nu vreau sa vorbeasca cu mine. Incerc sa ajung in pat cat se poate de tarziu in sperantac a il voi gasi adormit si ca voi putea sa adorm si eu. Fara luat in brate, apropuri legate de sex sau mai stiu ce.
- Nu vrei ..
- Nu. Azi nu.
- Ah..Ok. Noapte buna
Mda. Am scapat. Maine ma mut. Nu vreau sa renunt la casa mea dar cred ca el nu va pleca de aici. Nu prea are unde. Intai ma mut, apoi divortam. Apoi trebuie sa plece. Sa se mute cu chirie, ce imi pasa.
- Dormi?
Da, normal ca dorm. Ce-o mai vrea sa discutam in miez de noapte. Desigur are pofte. Dorm profund si nu intentionez sa ma trezesc. Sper sa nu ii treaca prin minte sa ma atinga sau sa ma miste ca sa ma trezesc.
- E mai bine daca dormi. Asa pot sa spun ce am de spus.
Si tace. Ei bine, domnul are ceva de spus. Incerc sa imi mentin ritmul respiratiei si recunosc ca mi-a trezit curiozitatea. Te pomenesti ca o sa imi faca o declaratie de dragoste! Ar fi culmea!
- Te parasesc.
Cuvintele lui cad ca un baros.
- Am pe cineva. Suntem impreuna de cam sase luni, nu mai stiu. Nu stiu cum sa iti spun...O iubesc.
Futu-ti! De luni de zile imi calculez fiecare miscare, imi inchiriez casa, cumpar mobila, ii pregatesc pe ai mei, fac planuri peste planuri si mitocanul asta imi spune in timp ce dorm, cu atata seninatate ca EL ma paraseste! Ca EL are pe altcineva. Nu ma misc deloc. Vreau sa aud tot ce are de spus. Imi vine sa iau lampa de la capul patului si sa il lovesc in fatza asta de ochelarist care mi-a mancat tineretile !
- Nu am vrut sa te ranesc. Pur si simplu se intampla sa ne indragostim de alti oameni..Ea este un om bun. Este calma si tandra. Nu ca tine. Este cum credeam ca vei fi tu..
Tandra?Puah! Simt cum clocotesc. Nemernicul ma paraseste. Pe mine?
- O sa plec din casa. Nu vreau sa ne certam. Vreau sa divortam civilizat. Ce bine imi pare ca dormi. Poate o sa plec maine si iti las un bilet. In care iti explic. Nu vreau nimic. Doar sa nu ma urasti ca te parasesc asa..
Mi se face brusc greata. Imi vine sa vomit si primul meu gand este sa ma ridic si sa vars pe el. Sa il umilesc cumva. Imi inghit lacrimile de invinsa. Il simt cum ma saruta pe umar. Ca de obicei dorm cu spatele la el, nu cumva sa ma atinga. Sa intoarce si el. In cateva minunte il aud respirand regulat si apoi sforaind.
Cobor si pat, imi pun halatul pe mine si ies din camera. Aprind becul la bucatarie, deschid frigiderul, scot sticla de vodka si pe cea de suc de portocale. Imi pregatesc mixul si ma asez cu fundul pe bufet.
Nemernicul dracului! Ma umfla plansul si in acelasi timp rasul. Chiorul! Cretinul ma paraseste!
Hahahaha! Beau cu inghitituri mari si dese. Cu cat o sa ma imbat mai repede cu atat mai putin o sa ma doara. Am fost invinsa. Nici macar nu am apucat sa lupt. Ce sa fac acum?
Ma dau jos de pe bufet, dau papucii jos si o iau tiptil spre camera. El doarme cu fata in perna. Ma uit la el si mai sorb o gura. Imi vine sa ii dau un bobarnac in cap si sa ii zic: Prostule! EU te paraseam pe tine! Chiar maine!
Apoi imi revin. Simt nevoia sa ii fac ceva rau. Mai beau o gura si apoi o idee imi vine in minte! Cand ne-am culcat ultima oare? Sa fii fost o luna? Hahaha! Mai beau o gura si intru in baie. Rascolesc dulapiorul cu medicamente si in spate, dupa creme si tampoane gasesc o cutie. Veche. Plec cu paharul in mana si usor dezechilibrata catre sufragerie. Scot un marker rosu din sertar si trag doua liniuta. Rad ca proasta si mai beau o gura. Ascund cutia la baie si ma trantesc in sufragerie in pat.
- Buna dimineata doamna. Ma scuzati.
Jana, menajera mea vesnic stanjenita cand ma gaseste mahmura prin casa iese din living la fel cum a intrat. Spasita. Iar eu penibila ma ridic din pat, cu tot cu pledulet dupa mine. Imi aduc aminte vag despre un plan diabolic. Jana face cafea. Domnul inca nu s-a trezit, Jana stie ca domnul doreste cafeaua pe noptiera, langa pat. Sa il ia dracu pe domn, zic.
Ma indrept catre toaleta, imi ridic camasa de noapte, imi dau jos lenjeria si in timp ce fac pipi imi aduc aminte.
- Oh! Doamne! Baby!!!!! Tip cat ma tin plamanii! Jana iese speriata din bucatarie, eu sar de pe wc cu ceva in mana si chilotii in vine.
- Doamna? Doamna? Sunteti bine?
Imi ridic chilotii si fug catre dormitorul conjugal. El s-a trezit si este panicat de urletele din casa. Imi si imaginez moaca lui mototolita matinala. Cu parul valvoi si cautandu-si ochelarii.
- Esti bine? Ai patit ceva?
Ma reped catre el ca si cand am sa ii dau cea mai buna veste a secolului.
- Sunteti din nou TATA! Sa petrecem! Sotia ta iti va mai darui inca un copil!
Imi rade fiecare celula. Ma uit la el si il sarut si il strang in brate ca si cum asta ar fi cel mai bun lucru care ni s-ar putea intampla.
El este socat, nu stie daca sa rada sau sa planga. O aud pe Jana cum arunca din nou sticlele de vodka la cos si din nou ma gandesc cum o sa ies din casa si o sa caut in pubela in miez de noapte. For fun, caci stiu ca vecinii ma urmaresc.
Sotul meu este un monument de calm. Doar nu o sa paraseasca o femeie insarcinata. Imi savurez victoria si ma pregatesc de o noua zi de munca. Cine ar fi crezut ca mai pot sa am inca un copil. Ma pregatesc sa o anunt pe maica-mea de falsul preafericit eveniment. Apoi pe soacra-mea. Cu cat mai multa lumea va fi angrenata cu atat mai dulce imi va fi victoria.
- Ce copil draga? Ai innebunit de tot?
Maica-mea este distrusa. Stie exact ce poama sunt si stie ca nu sunt in stare sa mai am inca un copil. Iar ea saraca nu va mai trai atat de mult ca sa ma suplineasca. Rad si ii spun ca sunt foarte incantata.
- Ai baut ceva? Ti-l dau pe tata la telefon, vrea sa te intrebe ceva. Nu ii spune de copil! Cred ca esti nebuna la cap. Doamne..Vino draga sa vorbesti cu fiica-ta.
Chicotesc si astept sa il aud pe tata. El este de acord cu orice actiune as intreprinde cat timp are de cine sa rada.
- Buna tata. Cum esti?
- Sunt bine. Ma chinuie maica-ta cu prostiile ei. Vreau sa vii la noi sa dicutam ceva. M-am gandit la o mutare. Care te implica. Si desigur si pe sotul tau.
- Tata, nu stiu daca este momentul. Nu sunt chiar bine acum. Da-mi timp.
- Cum nu esti bine? Ai patit ceva? Ce e cu casa pe care ti-am inchiriat-o? Stie cineva ceva? Ai spus cuiva?
- Nu tata, totul e sub control. Trec maine sa te iau si mergem la un vin. Iti povestesc.
- Te pupa tata. Ai grija de tine. Mitocanul ce face ?
Il iubesc pe tata. Stie exact ce sa spuna de fiecare data.
- Iti povestesc maine tot. Avem un plan de facut.
Rad si il salut. Inchid telefonul si ma pregatesc de o noua zi. Vai ce mama superba voi fii in urmatoarele doua luni.
- Domnul va asteapta in salon.
- Living Jana, fir ar sa fie de salon! Ca nu suntem in filmele cu cowboy! In living ma astepta.
- Ma scuzati doamna.
Biata Jana. Cred ca mi-ar otravi cafeaua daca ar putea.
“Domnul ma astepta. Si pe domnul il astepta o mare surpriza. Vai ce ma bucur ca suntem gravizi.”
- Nu mananci?
- Nu. Am niste emotii fantastice.
- Trebuie sa mananci. Daca esti insarcinata ai nevoie de vitamine.
Domnul a devenit protectiv.
- Am mai fost gravida si stiu ce am de facut. Dar tu nu esti foarte incantat..Sau mi se pare?
- Ah, nu. Am dormit foarte rau. Desigur ma bucur. Doar ca nu ma asteptam.
- Este al tau. Ca sa fie clar! Sper sa nu iti treaca cine stie ce ganduri prin minte!
- Despre ce vorbesti?! Bineinteles ca este al meu!
Sunt o invingatoare. Simt cum castig batalie dupa batalie. Ma uit la el si imi aduc aminte miorlaiala lui de azi noapte. Oare cine ii este amanta?!
Sper sa am timp sa descopar si sa fac un circ pana se afla de falsa mea gravidie.
- Vreau sa vorbim.
- Sigur ca vorbim. Vrei sa vorbim acum?
Ma uit la el si mi se pare ciudat ca este asa de pus pe vorba. Isi sterge ochealarii si ma priveste ciudat.
- Roag-o pe Jana sa inchida usa si sa ne dea cateva minute te rog.
- Ei, fii serios draga! Jana, iesi te rog si trage usa dupa tine. Te chem eu cand am nevoie.
Liniste bizara. Eu inca ma bucur ca i-am stricat planurile. El, marsavulc are vroia sa ma paraseasca. Pe mine! Ha!
- Azi noapte ti-am spus niste lucruri. Cred ca dormeai.
- Mi-ai spus ceva in timp ce dormeam?! Asta e culmea. S-a intamplat ceva?
- Da. De fapt de intampla de ceva vreme. Eu vreau sa divortam.
Ma inec cu cafeaua si il scuip pe camasa si pe fata, fara intentie desigur.
- Ce spui draga? Cum adica vrei sa divortam?
- Am pe cineva. Ce nu intelegi?
Ma uit la el perplexa si ma ridic. Ma gandesc sa fac o scena, sa sparg farfurii sa arunc. Cred ca s-a prins si se ridica si el.
- Cum sa divortam? Sunt insarcinata! Esti nebun la cap! Cum poti sa imi faci asa ceva?
Ma apropii de masa si pun mana pe carafa cu apa, o fac zob pe gresie si continui cu farfuria, castonelul cu gem. Sparg tot si tip in continuu.
- Nu mai tipa! Calmeaza-te femeie! Nu mai arunca tot!Jana! Jana nu auzi!
- Sa va ia dracu pe toti! Nu ma parasesti cum vrei si cand vrei!
- Nu intelegi?? Gata! S-a terminat!
- Dar SUNT GRAVIDA!
- Si EA e gravida! Vreau sa traiesc cu ea, sa imi cresc copilul cu ea! Pe ea o iubesc!!
Mi-a inchis gura. Vreau sa il injur, sa ii spun numai cuvinte grele.
- EA e gravida?! Care EA? Cine este ea ma rog? Nenorocitule! Mitocan si cretin care esti!
- Calmeaza-te. Nu ii face bine copilului. Hai sa ne linistim. Jana! Jana adu un pic de apa te rog.
Jana intra si face ochii mari. Livingul este tot cioburi si dulceata. Imi vine sa rad de sarada. El a devenit brusc de treba. Ma ia usor in brate si vrea sa ma linisteasca. Eu imi imaginez cum il musc de gat si nu ma opresc pana simt sange.
- Ma iubesti? Il intreb torcand ca o pisica si lipindu-ma la pieptul lui. Spune-mi ca ma iubesti.
- Te rog sa te linistesti. Te rog. Nu face bine copilului. Hai, te rog calmeaza-te.
- Spune-mi ca ai glumit, spune-mi ca ma iubesti.
Mi-am infipt unghiile in bratul lui si strang. Vreau sa il doara ceva.
- Nu vreau sa vorbim despre asta acum.
- Da-mi numarul ei. Vreau sa vorbesc cu ea. Vreau sa vorbesc cu ea ca de la mama la mama. Esti sotul meu. Vreau sa o cunosc.
- Cum sa o cunosti ? Ce inseamna asta ?
Incep sa mimez un plans. Nu pot sa fiu o actrita proasta. Vreau sa aflu cine este aceasta femeie care imi distruge planurile.
- Spune-mi cine este. Atat. Si nu te mai intreb nimic. Promit.
- Este o colega de la banca. Nu pot sa discut cu tine despre ea.
Incerc sa ma mentin calma si totusi imi pierd cumpatul.
- Jana! Jana! Vino imediat! Adu geamantanul! Acum!
- Ce geamantan femeie? Calmeaza-te!
Jana iese si eu ma urc pe un scaun ca un dictator care tocmai a redevenit stapan pe situatie.
- Esti un cretin absolut! Ii strig trimfatoare. Hahahaha! Tampitule ! Chiar crezi ca poti sa ma joci cum vrei ? Sa ma anunti in miez de noapte ca tu o iubesti pe alta? Ca tu ma parasesti? Pe mine???
Se uita la mine ingrozit si nu spune nimic.
- Esti un terchea-berchea! Un terminat de functionar, un ochelarist! EU te parasesc pe tine! La dracu’ cu tine si cu amanta ta la fel de patetica ca si tine !
- Da-te jos de pe masa si nu mai urla. Nu inteleg nimic! De ce tipi? De ce trebuie sa ne jignim?
- De aia ! Pentru ca asa vreau eu. Pentru ca e casa mea, si totul e al meu. Vrei sa stii de ce urlu ? Pentur ca POT. Nimic nu se petrece cum ar trebui. EU te paraseam pe tine ! Eu eram fericita fara tine! Mi-am inchiriat o casa! Sa fug sa nu iti mai vad moaca asta zi de zi! Pentru ca nu te mai suport!
- Daca nu ma mai suporti de ce nu divortam odata si gata! Accepta ca plec EU. Nu conteaza pana la urma cine pleaca.
Ma uit la el si imi dau seama ca inca nu stie ca nu sunt gravida. Si imi dau seama ca orice as face nu are sens.
Si totusi as vrea sa ii fac ceva rau.
- Nu o sa iti mai vezi copilul! O sa o vezi pe fiica-ta numai cand vreau eu si cat vreau eu!
- Cum poti sa ma amentinti cu asa ceva? Cand tie nu ti a pasat de ea niciodata?! Tu, mama denaturata ce esti ma ameninti pe mine!
- Nu intelegi! Pleci? Nu mai vezi fata! E simplu.
Acum simt ca l-am lovit. Asa cum vroiam sa il lovesc. Uitasem ca cea mai importanta arma impotriva lui este copilul nostru.
S-a asezat pe canapea si a respirat greu. Sper sa nu imi faca un atac de cord si sa raman procopsita cu el pe viata in vre-un pat.
- O sa facem cum vrei tu.
E calm. Si eu ma voi calma numaidecat.
- Jano! Sa faci bine sa imi aduci vodka si sucul de portocale. De unde stii, dar repede!
- Doamna..copilul?
- Nu mai bea.
Imi place cand e impaciuitor. Jana asta ma scoate din minti.
- Care copil draga? Sunteti niste prosti! Niste incuiati. Adu-mi vodka si nu mai comenta. Si tu..tu chiar ai crezut ca iti mai fac un copil? Hahahaha!
- Esti de o cruzime rara! Nu stiu cum de te-am suportat atatia ani.
- Ha! Tu m-ai suportat? Tu care ai venit in casa asta fara o letcaie in cont? Tu care mi-ai trantit un plod si apoi te-ai dus la banca, zi de zi???
- Vreau sa divortam civilizat. Nu vreau nimic din casa. Vreau custodie comuna. Vreau sa pot sa imi vad copilul oricand.
- Of, domnul ma negociaza. Din ce pozitie iti perimiti sa ma negociezi ? Tatal care are o metresa vrea sa isi vada fiica?! Nu cred ca vei vedea nimic.
- Nu fii absurda. Copilul este si al meu. Nu poti sa ma excluzi pur si simplu din viata ei.
- Ba bine ca nu. Ai sa vezi. O sa ne judecam pana vei ramane fara un sfant. Vand tot si ma judec cu tine. Nu vreau sa iti mai vezi fata. E simplu. Jana, mai adu o vodka.
- Cred ca esti nebuna. Am sa discut cu ai tai. Cel putin ei te cunosc si stiu ce fel de mama esti.
- Cum iti permiti sa ma ameninti ca vorbesti cu ai mei?
Tipam si ne aruncam injurii unul altuia. Intre timp maica-mea aduce acasa copilul. Asa cum stabilisem se pare, desi eu nu imi amintesc. Cel mai probabil Jana a telefonat innebunita.
Tip la el si il lovesc cu ce imi pica in mana, el ma prinde de maini si mi le duce la spate. In lupta noastra o vad cu coada ochiului pe maica-mea socata in cadrul usii. Fiica-mea e vanata la fata, plansa toata, ingrozita. Amandoua ne privesc si in spatele lor o zaresc pe Jana – complicea.
- Nu plange, ii zic fiica-mi si ma eliberez din stransoarea nebunului care se apara de mine. Ma asez in genunchi in fata ei si ii explic: Ne jucam.
Livingul este plin de cioburi, maica-mea si-a lasat salul pe canapea si cere la Jana o matura. El s-a asezat pe fotoliu, si-a prins capul intre maini si tace.
- Mama te iubeste. Vino la mine.
Fiica-mea s-a lipit de Jana si nu vrea sa ii dea drumul.
- Vino la tata, aud din spatele meu.
Ma ridic si o urmaresc pe fiica-mea cum alearga la tata-su in brate. Am pierdut orice lupta. Copilul meu m-a tradat. Ma asez pe podea, ma intind pe jos si incep sa urlu ca o fiara ranita. Mama ia salul de pe canapea si ma acopera. Sotul meu imi duce copilul in camera. Brusc se face liniste si maica-mea inchide draperiile. Jana imi pune sub cap un pui de perna si cand mama nu e atenta imi aduce o sonda cu vodka. Jana e un om bun.
Plang cu nasul in perna in hohote pana nu mai am lacrimi. In bucatarie mama arunca farfuriile sparte,Jana spala vasele. Sotul meu a luat copilul si a plecat. Am auzit-o pe mama cand i-a spus ca eu o sa fiu bine.
- De acum ma ocup eu de tot.Mergi linistit.

Story of us

I saw him, for the first time I mean, during a meeting. A friend of mine introduced him as a manager for a new band. He was shooting a video clip for this band, it was about a gipsy family. The location was a place close to my house, in a strange aria.I think I was somehow fascinated of him. The way he talks was ...special, a big mouth, and an open person. We talked for about one hour. I still remember the shirt he was wearing.After he left the office I was immediately call another friend of mine and I told her I’m completely in love. She laughs and she told me that he is gay. And that was it. I stopped thinking about him, even if I was fascinated.I know some gay people and they always fascinated me, but this one was special. Cause I was feeling something.I talked with him from time to time, small talking. And every year I send a message for his birthday, with some kind of love, pure love.Somehow he was in my mind. This summer we met. He was sending a nice post card for my birthday and we started to chat on messenger. Like friends, creative talking - gossips, as usual. In the mean time I was having this blog of mine where I was sharing my life with the world. I found this Markus gay and I begun to read a lot of gay stories, fascinated life, and beautiful people. Then there was Stingo – lovely, gay of course. I was reading every day stories about the way they loved and lived.And one day from nowhere comes this other gay person. Sad and strange like me. I was alone and with a lot of things on my mind, unhappy. And he was afraid that he was dying. Like me. For about one month no news from him.I felt him so sad and so away from the world. I didn’t care about the archive of his blog, I only wanted him to be alive. Because I was thinking that he is not alone or dying. I can be his friend. And he was back and in love after some time. I was happy and actually I was writing him that I’m happy for his found love. My life was a mess as always. But I did have my blogspot and my virtual friends. He starts to write back and he put some nice comments on my posts. I was starting to love him and of course I told my girls: Girls! Can you believe it?! I love someone I don’t know and he is so gay!Because the way I am, nobody took me serious. I love someone all the time. So what if he is gay?Then I saw the band manager, as Gay as my virtual lover of course. We had this project together and I was the most happy and beautiful person in the world. For all the pain I was going through I create a new and secret blog. I was someone; I was just a person, without a past or a future.We were leaving the city in the same car to shoot a video clip for his band. I wanted him to know that I know he is gay and I don’t have a problem with his sexual orientation, but I was ashamed to open that kind of conversation.So I told him that I was in love with him from the first moment I saw him. We laugh a lot and our trip was nice and funny. We also talked about the way I love my virtual friend. I told him about the way I feel when I’m reading his posts, the way I love everything about someone I don’t know.And he was very calm and listening my big huge mouth.I told him that I want a child. And he was very funny because he also wants to have a child. So I suggested that we could have it together.We laugh all the time. It was an innocent joke after all.We talked about movies and music and things that we love. I talked a lot, like I do all the time. I don’t want people to feel my fear so I’m not shy, I just talk and talk.We arrived at sea side, my favorite place on earth. Everything good in my life is close to the seaside. I was totally in love, even if I knew I didn’t stand a chance. He was nice and worm and I was just flying with my butterflies."I closed my eyes and I saw the way my daughter is signing her name. And I told him laughing: our baby will be a girl, her name is "S". "He laughs back. I felt him like my best friend from USA. I was thinking a lot about my other best boyfriend and I realize that they are alike. I was falling in love and I didn’t know who I was in love with?!Is this gay or my friend, the other one?We talked a lot and everyone was telling me that I’m different, that my eyes are sparkling.I told them that I’m happy, that that’s the way I usually am, in love and happy, at the seaside.My virtual gay friend is an intellectual, a smart gay - an artist. He was having huge issues about his sex life and the way he lets the sex guide his life. And he was reading a book. Something was in my mind, the name of the book. I was receiving a lot of information from my real gay “lover” and I was so blind.He was telling me names and I was so in love and crazy and happy.I was in shock all morning. I opened the Internet in the middle of nowhere, God save Nokia and the queen! I was reading and I was afraid to admit that the virtual gay friend is the man I love and he is real and so close to me.We were inside the room. He opens his bag and he pulled out a book. The time stopped right now for me. I can’t find the words to describe the way I felt that moment. My heart stopped, I felt all the blood from my brain exploded and I couldn’t move.I watch his face and I asked: what is that? What’s the name of that book?He sleep all the night in the same bed with me, he was holding me and kissing me. I was nothing, I was “virtual”. I was a ghost in love with a real ghost.In the morning I called my real best friend and I asked him: "You think I can love you after 6 years? You think I can love you and not know that? Maybe I’m looking for you in someone else..Tell me what do you feel when I’m talking to you. "He was eating and he was thinking that I’m crazy. He told me something and I hang up the phone.I started to look for answers but I was not sure I want to know.We left the beach by foot, hand in hand. Behind all the crew was finishing the shootings.I knew that my heart will be broken, but I walked with him on a long and beautiful road in the middle of nowhere, just the two of us, the sea and the sky and this endless road.He told me stories, I laugh as he was holding me and protected me. I think I was away, away from this world. Anything he could say was not important, because for me, that day, the time stopped on that road.

Nothing is happening without a reason. Everything I lived before was a lesson, but this last lesson was the most difficult to handle.He told me that he is the one, the virtual gay “lover”. And I was mute. I was not I and I still don’t know who I am or who I will be after our relation ship.I was betrayed, I was alone in the middle of this empty road facing two different men that I love, in the same person.He told me that the virtual one is someone else, is like a fantasy or something. I didn’t care about it. I loved him anyway, gay or not.We walked and I was just listening words coming out of his mouth. The sky was the most beautiful thing that I ever saw.He was holding my hand and he was there for me. I wasn’t me. I’m still not me, and I don’t know who I am. I don’t want to be me.I changed my life in two hours. Not for him, but for me. I closed the door and I pushed the others outside because I wanted to enjoy my strange kind of love. Who does that?! I lived every second like it would be the last one. Because I knew he wouldn’t change his life for me. He was guilty. Not in love. That’s what I feel now about it. I was not trying to change him; I loved him as gay as he was.I knew he was in love with someone – from the virtual friend I knew. But I didn’t play attention, maybe because I was reading also about his love affair during this relation ship.I don’t want to think about all I’ve heard these weeks, all the advices and everything good or bad about my life. I was watching him and the déjà vu was in my mind, my eyes, and my brain.I was having a shower at his place and after I was watching my self in the mirror. I realize that this was already happened before, in that morning when I was doing my pregnancy test. I was wearing a towel; I have had the test in my hand. He was watching the news, he was in bed. I get out from the bathroom with a happy face and I was telling him: baby, you’ll be a father. And I know the way his face looked right then, in that moment.Maybe is all in my mind, maybe I want this to Happen but I know the way his face supposed to look.These déjà vu episodes are making me crazy. He is afraid of me, he is afraid to be the man in my life. Because he knows he will be gay forever, I think. I’m too tired to think about it. I just want to sleep and never wake up. Let him live and do what he wants.He is telling me that I dramatize everything all the time and maybe I am, but that is the way I am.I want him because I felt something in that first day I saw him, because somehow the faith had bring him to me, virtual and then real.God is playing with me and I let him do what he wants because I have my sins and I know I must pay for it. But it’s too much sometimes. I wanted a baby, I was afraid that I couldn’t have one. “The payment”

Now I’m again in deep shit. The man I loved is not sure he wants to destroy my life. He is thinking about the baby, about my future, and me about his gay issue, sorry life.But I’m still on that road in the middle of nowhere. He is holding my hand and he is kissing me.The next mistake is not here to come, we are just walking and he is just one man I love. I’m falling in love with him with every step we take, we just walk. I’m watching the sky and there is so much peace in our life, right there on that road.The sea is still there, I can hear the waves and I know that God is saving the best for my kid and me.My life is not a movie. My pain is not a word from a script. But HE is the managing director of this soap opera. And he is good.

Libera

Am inchis usa. Am aruncat gunoiul. Dintr-o data viata mi se pare altfel. De luni de zile dorm. Am refuzat sa ma vad cu oameni, sa ies din casa, sa scriu, sa citesc, sa ma uit la stiri. Nu mai stiu daca este razboi in Irak, cine unde este presedinte, daca s-a descoperit un leac pentru Sida. Nu mai stiu nimic. In fiecare zi las un plic la usa, cineva vine si il ia. Peste cateva ore in bate usor in geam si eu stiu ca pachetele mele cu mancare au sosit. Regimul pe care il tin este gandit de un nutritionist, nu imi bat joc de mine Am reusit sa nu mai sparg nimic in casa. Lipsa drogurilor ma facea extrem de nervoasa. Am distrus cam tot ce se putea distruge, toate obiectele de sticla. Geamurile imi sunt acoperite cu autocolant de vitraliu, gratiile sunt sudate, nu am nevoie de lumina multa. Din contra, semi-intunericul ma ajuta. Nu am rupt nici o carte, nu am stricat nimic ce nu se poate inlocui. Cred ca port un respect anume cartilor. Nu imi este dor de telefon, de laptop, de televizor. M-am inchis intr-o casa pe care am distrus-o pentru a ma salva de mine insami. Nici nu mai stiu cum arata casa mea inainte. Vag imi amintesc de prietenii care veneau si cu care se intindeau mese. Imi aduc aminte rasetele unor fetite. Apoi totul dispare intr-un fum gros. Si mai este el. Imi aduc aminte de el razand.
Sunt singura. Am strans fiecare leu intr-un plic verde, am ascuns plicul si am trait cum am vrut pana la o data pe care o stabilisem. In ziua Z mi-am mutat lucrurile, mi-am scos cartela din telefon, i-am anuntat pe ai mei ca plec din tara, am schimbat yala, numele de pe usa de la intrare, am dat laptopul, tv, combina muzicala, cd-urile unei bune prietene. Am dat tot ce ma putea conecta cu lumea. Le-am spus ca nu vreau sa las nimic in casa, o sa plec o vreme iar chiriasii mei sunt din nu stiu ce secta si oricum isi vor aduce lucrurile lor. Mi-am luat concediu fara plata de la agentie. Lui nu i-am spus decat ca am pe altcineva. M-am gandit ca este cel mai sanatos sa il mint asa. Sa creada ceva rau despre mine. Poate am vrut ca el sa ma urasca pentru a mi-l scoate mai usor din minte.
Ce am pastrat cu mine? Cateva carti de care nu m-am atins. Ipodul cu 80 de giga de muzica aleasa pe spranceana, haine de bumbac destule astfel incat sa nu fiu nevoita sa spal prea des. Incarcator de Ipod..si inca ceva nimicuri necesare. Sunt inchisa in propria mea puscarie. Nu simt nevoia sa fumez, sa beau. Nu mai simt nevoia. De cate ori am vrut ceva, am spart si distrus. Durerile de cap au fost cele mai grave experiente. Imi legam doi pui de perna in jurul capului cu o pereche de strampi de bumbac si ma izbeam de peretii holului pana lesinam. Cand ma trezeam nu ma mai durea nimic.
Celalat nu a intrebat nimic, niciodata. L-am cunoscut intamplator si i-am spus ca as avea nevoie de un ajutor. Am o matusa nebuna, antisociala. Va locui la mine in casa, nu vrea sa vada pe nimeni dar va avea nevoie de cineva care sa ii faca diverse cumparaturi. I-am spus ca va primi bani pentru acest serviciu si o lista de care trebuie sa se tina. Acea lista va trebui respectata cu mici mentiuni. Orice se poate cumpara din lista mai putin alcool, tigari, iarba. Indiferent de cate ori se vor fi gasit scrise aceste lucruri pe lista. Si inca o rugaminte aveam. Sa nu se depaseasca niciodata cantitatile de produs solicitat. Totul era foarte clar si el a acceptat razand si crezand ca este o gluma. Oare a stiut ca eu sunt matusa cea nebuna?! In pachete a strecurat mereu cate ceva..o mostra de parfum abia iesit pe piata, o cutie mica de crema..Hm..Nu stiu ce sa cred.
Cat am dormit? Nu stiu. Nu am ceas, nu am calendar, nu am notat nimic. Stiu ca ziua Z a fost inceputul si mai stiu ca nu sunt gata sa ies din casa. Nu sunt gata sa imi scot ochelarii de soare pe care ii port pentru ca mi se pare ca trebuie sa fiu fancy chiar daca nu ma vede nimeni. Ma trezesc in fiecare dimineata la ora 8.00. Imi fac un dus, ma spal pe dinti. Folosesc numai produse cu un continut chimic scazut, pasta de dinti pe baza de plante, sapunuri hand made sau de copii. Beau un ceai si manac un corn cu unt. Ma imbrac intr-un tricou, imi pun pantalonii de treining si ma urc pe bicicleta. Timp de 30 de minute pedalez cu castile in urechi. Cobor de pe bicicleta si ma urc pe steper. 10 minute. Cand ma simt lenesa nu servesc bicicleta, alerg putin pe banda. Dormitorul meu este o mica sala de sport. Asta fac de fapt cand nu dorm. Alerg. In 10 metrii patrati alerg cat pot. Apoi cad lata. Mananc fructe si legume. Beau lapte cu cacao si rar cafea. Fac bai multe si imi dau cu creme. Imi fac masti si cineva ar crede ca ma alint de luni de zile. Nu este asa. Imi revin. Incerc sa aduc inapoi ceea ce am distrus cu buna stiinta. Am slabit mult si totusi ma simt bine. Inainte sa intru in casa mi-am facut analizele. Nu eram ok. Nu am fost un om slab, ma uitam la filme cu drogati si radeam. Cum puteau sa fie atat de slabi? Eu nu ma vedeam asa. Eu ma drogam for fun. Si pentru ca aveam cu ce. Si aveam cu cine. Cand mi-am dat seama ca este grav? Cand am murit.
Caci am murit in seara aia. Poate si el a fost drogul meu. Am incercat sa il inlocuiesc. Substitutele chimice nu au putut concura cu el. Oricata iarba am fumat, oricata cocaina am prizat, nimic nu se compara cu senzatia pe care o traiam cu el. Cu el am fost VIE.
Nu vreau sa ies din casa. Nu este nimic afara care sa ma astepte. Cu ai mei comunic destul de civilizat. La o perioada de timp le trimit vesti de prin Africa. Am un prieten care le trimite scrisori scrise de mine. Datate corespunzator. Si cadouri. I-am rugat sa nu imi scrie, daca au ceva de transmis il pot suna pe acest prieten si el imi va comunica. Au inteles ca in Africa nu e ca la Paris. Nu imi este dor de nimeni. Cred ca sunt aici de doua luni. Poate mai mult?! Desi primesc bonurile pentru produsele care imi sunt cumparate, partea cu data este rupta pentru ca asa am cerut.
Nu am scris nimic pana azi. Nimic despre motivul disparitiei mele, nimic. Nu am avut pe ce sa scriu. Azi am gasit lipita sub pat o agenda. De agenda lipit cu scotch un creion si o ascutitoare pusa in capatul lui, la guma de sters. Candva demult eu am ascuns-o aici cred. Nu mai stiu cand. Nici nu stiu daca eu am ascuns-o. Este bine ca am pe ce sa scriu.
Nu sunt o biata drogata care s-a inchis in casa si care spera ca se va vindeca. Nici nu cred ca am fost cu adevarat o drogata. Sau am fost. Who carres?
Vreau sa ies in lume. De cand am inceput sa scriu si am timp sa gandesc cele ce s-au petrecut cu mine (plus ca punand pe hartie totul mi se pare ca si constientizez actiunile mele absurde) simt nevoia sa ies din casa. Sa vad oameni. Brusc m-a apucat un dor de mare. Toate zilele petrecute in casa cu mine insami m-au facut sa descopar asa de multe.
M-am urat. Apoi m-am iertat. Si am invatat sa ma iubesc. Simt ca am fost intr-o tabara de antrenament. Intr-o puscarie cu regim special. Nu am admis pana astazi ca el nu mai este. Stiu de ce am plecat din lume. Ca sa nu fiu singura intre ei. Sa fiu singura eu cu mine. Mi-am facut de cap. Aveam nevoie de o pauza. Am fumat si mi-am baut mintile, mi-am batut joc de mine si nu mi-a pasat. Pentru ca daca el nu mai era, nimic nu mai era. Apoi am inteles ca ma foloseam de asa zisa lui plecare ca sa imi fac rau. Sa ma pedepsesc pentru ca el nu m-a ales pe mine, ca nu m-a iubit pe mine. Ca nu am fost destul de buna pentru el. Am crezut ca daca o sa ma vada jos de tot o sa vina inapoi. Apoi am crezut ca daca ma vede sus de tot o sa fie mandru de mine. Si o sa vina inapoi..Apoi, nu a mai contat ce credea el. Eram atat de jos incat nu ma mai vedeam nici eu insami.
Ma ridic acum. Oare as putea sa ies din casa maine? Sa las in plic o nota prin care sa il rog pe comis-voiajorul meu sa imi cumpere ceva de imbracat, o pereche de pantofi sport. Mint. Sunt in casa de multa vreme. Am vazut frunzele inverzindu-se si apoi plutind galbene. Cine sunt? Ce am facut cu mine? Ma simt bine. Nu am vorbit de atata vreme cu cineva. Nu stiu cum mai suna vocea mea cand vorbesc cu altcineva. Stiu insa cat de rau cant, caci ma aud urland cand sunt pe bicicleta si am castile in urechi.
De cand stau in casa?! Cate luni sa fie deci? Ce conteaza! De ce scriu? Maine ies din casa. Vreau sa ies sa alerg. Vreau sa imi fie frig. Vreau sa merg pe strada fara sa imi fie frica de oameni. Nu vreau sa il mai vad in fiecare barbat pe langa care trec. Oare m-am vindecat de el ? Oare m-am vindecat de mine ?
Ce am realizat dupa lunile astea ? Nu mai fumez. Nu mai beau, nu ma mai droghez. Nu am facut sex, am mancat foarte sanatos, am facut mult sport. M-am ingrijit de mine fizic. Nu am lucrat deloc la mintea mea. M-am neglijat emotional.
Nu a trecut nici o clipa fara sa ma gandesc la el. Am conversat in gand cu el, am visat cu el, despre el.
Am murit candva. Cand sangele mi-a tasnit din gingii si ochii mei au vazut mii de cercuri. Cand am cazut in baia cu faianta albastra si am lasat dare de sange cu urmele mainilor mele, de sus pana jos. Cand trupul meu se zbatea in spasme si prosoape ude ma acopereau. Am murit cand in gura mea era bagata o curea de piele si cineva imi dadea palme. Am murit si am inviat.
Am inviat dupa ce “M-am renascut”. Sunt altcineva azi daca inca scriu despre el? Nu ma simt mai puternica. Ma simt alta. Ma uit in oglinda. Nu e chiar o oglinda, este un compact disc, de fapt partea lui inscriptibila. L-am scos dintr-o rama, este un premiu. Ma studiez si ma mir ca nu gasesc o fatza incercanata. Ba din contra. Mi-era dor de mine. Stiu ca am parul lung si matasos caci mi-l vad, dar despre chip nimic nu mai stiam. Sunt ok. Am o culoare frumoasa. Ma simt bine. Sanatoasa. Nu m-a durut nimic de catava vreme. Am slabit si am o alura placuta, ma studiez cu compact discul si imi vine sa rad. Oare sunt gata sa ies din casa asta? Sunt gata sa vad oameni?
Devin lasa acum la final. Daca nu este acesta finalul? Maine voi aseza banii in plic. Nu voi mai pune plicul sub pres, ci il voi astepta pe acel domn sa ajunga. O sa deschid usa si il voi invita in casa. Fac putina ordine. Deschid geamurile, o sa smulg autocolantul. O sa il rog sa imi cumpere ceva frumos de imbracat. O sa ies cu ochelarii de soare pe nas. Sau mai bine fara. Ma doare capul de la lumina, cred ca mai bine cu ei. Vreau un palton negru, o pereche de cisme inalte, pantaloni negri. Vreau o palarie si o geanta mare. Vreau sa imi dau cu parfum.
Nu vreau sa mai dorm pana maine. Ma simt puternica si revolutionara. Simt ca totul are un sens din nou.
I-am deschis usa si a inceput sa rada.
- Ma tii minte? l-am intrebat. A intrat cu pungile de carton in brate. Mi-a luat capul intre mainile lui si m-a sarutat pe frunte. Apropierea asta brusca m-a speriat. Nu m-a atins nimeni de multa vreme. Nu asa.
- Am asteptat sa iti vina mintea la cap, mi-a spus calm.
L-am privit curioasa si m-am facut ca nu pricep.
- Despre ce vorbesti?
Liniste.
- Ia un loc. Vrei un ceai? Vrei cafea?
- Miroase frumos la tine in casa. Tu mirosi frumos. Exact cum ma asteptam.
Ii aduc ceaiul si ma uit la el cu interes. “Cine este acest barbat?” Cred ca eram beata cand am vorbit cu el despre afacerea cu matusa. Il studiez si imi dau seama ca stie totul depsre mine. Stie in ce zi imi vine ciclul, stie cu ce sapun ma spal, stie cat mananc si ce mananc. Ma stie ca si cum i-as fi pacient.

- Ce vrei de la mine ? il intreb si ma asez cuminte pe covor.
- Nimic. Te-am asteptat. Ti-am spus. Nu mai tii minte nimic?
- Ce vrei sa spui? Cum adica m-ai asteptat?
Rade si se aseaza langa mine.
- Arati bine. Esti frumoasa si stralucesti cumva. Tu m-ai ales, mai stii nu?
- Nu. Stiu ca am avut niste prieteni comuni. Si ca pareai de incredere. Stiu ca ai acceptat sa lucrezi pentru mine. Matusa mea de fapt.
Rade si ma priveste cu blandete.
Ma uit la el si stiu ca este barbatul cu care o sa ies pe strada azi. S-a ridicat si a scos totul din pungi. A cumparat exact ce trebuie. Azi ma voi simti ca o debutanta la primul ei bal. Cu el langa mine. Fara sa il stiu, fara sa imi pese cine este sau ce cauta acolo.
- Pune astea pe tine. Vrei sa mai faci un dus? Sau ai deja facut, ma intreaba chicotind.
- Am facut.
Iau hainele si ma duc spre dormitor.
- O sa mergi cu mine azi? Peste tot? Il intreb de sus, ca si cand nu ar conta daca merge cu mine sau nu.
- Merg. Azi o sa fiu cu tine si o sa te las sa vorbesti. Mai vorbesti asa mult? Ca pe vremuri?
- Nu stiu. Nu am vorbit de mult cu cineva.
- Stiu. De exact 9 luni esti in casa. De pe 18 martie, ca sa fiu precis.
- Cum 9 luni?! M-am asezat si am simtit ca lacrimile mi se opresc in gat. Cum 9 luni??
- Nu te panica.
Sunt imbracata si merg teleghidata spre usa. S-a ridicat si el. Cred ca am o fata ciudata pentru ca il simt usor speriat.
- Hai, mergi. E frig azi. Dar esti libera. Simti?
Ma ia de mana si dupa mult timp nu imi mai este frica. Nu imi este frica de nimic. Am langa mine un barbat despre care nu stiu nimic. Ma trage dupa el pe strada si eu ma las dusa de val si nu imi pasa.
Aerul rece imi inunda plamanii si simt nevoia sa tusesc. Ne oprim, ma priveste si din nou, la fel ca la venire ma saruta pe frunte.
- Mica mea nebuna este libera. Mi-ai lipsit..tare.

Inchid ochii si filmul vietii mi se deruleaza rapid. Vad barul in care beam si dansam pe mese. Sunt in baie, prizez, fumez, am un pahar de Jack pe toaleta. Rad si simt ca lumea este a mea. Un tip ma saruta si pentru ca am ochii inchisi nu imi pasa cine este. Ies si il vad pe al meu dansand cu altcineva .Simt cum mi se umple gura de sange. Cad pe bratele cuiva care ma aseaza pe o toaleta si ma acopera cu prosoape ude si reci. Ma ridica in brate si ma duce la masina. Imi aduc aminte cum ii spun ca am o matusa. Ma priveste perplex si imi spune ca nu am nici o matusa dar ca face orice vreau eu. Sunt goala pe jos in casa mea, imi freaca corpul cu otet balsamic si eu tip si il lovesc cu picioarele. Urlu cum il urasc si ii spun ca vreau sa plec si sa scap de el si de lumea lui. Ma lasa sa dau in el cat pot de tare.
Blanck.
A doua zi am sudat grilajele. Am dat tot. El a venit dupa plic asa cum am stabilit. Mi-am prajit creierul cu buna stiinta. De asta l-am uitat. I-am uitat chipul, vocea. Am visat pe cineva despre care nu stiam nimic.
M-am asezat pe o bordura si l-am lasat sa se indeparteze. Cum as fi putut sa il uit vreodata? Ce s-a intmplat cu mine in noaptea aia ?
- Cum te cheama de fapt ? il intreb cu ochii cu care il vad pentru prima oara.
- Nu conteaza. O sa iti aduci aminte intr-o zi tot. Spune-mi Noah. Sau cum vrei tu.
- Noah. Eu sunt ..Allie. Stii, nu?
Rade de mine.
- Da stiu.

Ma uit la noi doi intr-o vitrina si stiu. Sunt bine. Simt ca lunile astea au trecut cu un rost. Ma uit la el si imi aduc aminte de cineva drag mie. Ma uit la mine si descopar pe altcineva. Ne sta bine impreuna.
- Nu vreau sa dorm noaptea asta. Vreau sa mergem pe jos, in parc, vreau sa alerg, sa ma plimb pe strazi.
- Mergem. Facem ce vrei tu.
- Sunt libera, nu-i asa?
Ma strange de mana si acum stiu totul. Intr-o privire de-a lui imi vad toate esecurile. Il vad si pe el intr-un gand de-al meu. Asteptandu-ma.